Cum a ajuns Nasu sef la FRF din secretar la juniori

AJUTAT. Mircea Sandu a fost sustinut puternic in culise de Mircea Angelescu pentru a putea prelua in 1990 presedintia FRF DECIS. Dan Matei a dezvaluit cu minutiozitate felul in care traiectoria Nasului a intrat pe curba ascendenta Andrei Trifan Dan Matei, fostul secretar al federatiei inainte de 1990, a vorbit pentru Cancan despre modul in care Mircea Sandu a fost propulsat in fruntea forului suprem al fotbalului romanesc. Fost observator federal, fost arbitru, fost antrenor si fost secretar general al FRF. Acesta e Dan Matei, omul care, ajuns la 75 de ani, a decis ca e timpul sa se afle amanunte spectaculoase despre ceea ce s-a petrecut in fotbalul romanesc inainte, dar si imediat dupa Re-volutia din 1989. Primul episod din marturiile sale are ca subiect ascensiunea lui Mircea Sandu pana in varful ierarhiei FRF.

Angelescu l-a vrut din 87, dar s-au opus generalii

Se intampla cu doi ani inainte ca regimul comunist sa cada. M-a chemat generalul Bobu la dumnealui si mi-a spus ca voi ocupa postul de secretar general al FRF la propunerea generalului Gomoiu. Mircea Angelescu, omul care conducea federatia, a aflat ca urmeaza sa fiu numit si a venit la mine. Mi-a spus ca are un baiat bun, Mircea Sandu, pe care ar vrea sa il puna secretar general si m-a intrebat daca nu as fi de acord sa am alt post. I-am zis ca nu m-ar deranja sa ma ocup de juniori, dar generalul Bobu s-a opus pentru ca Sandu nu avea pregatirea necesara. Am stiut de la inceput ca stau pe o bomba la FRF, isi aminteste Matei.

L-a inlocuit pe Sichitiu, dat afara pentru fals in acte

Pentru inca o perioada buna, Mircea Angelescu nu a izbutit sa il introduca pe favoritul sau in sistem. Cu prima ocazie ivita, insa, a facut-o. Era in anul Revolutiei, inainte de miscarea din decembrie. Grigore Sichitiu ocupa la acea vreme postul de secretar pe probleme de juniori. Pentru un turneu in Danemarca, Sichitiu a sters numele unui jucator de pe lista celor convocati si care au parasit ulterior tara si a trecut numele tatalui unui alt jucator. Respectivul a ramas cu fiul sau in Danemarca si Securitatea a luat foc. Ne-a chemat la raport, a descoperit ca Sichitiu era vinovat si a vrut sa il excluda din Partid. Am intervenit in favoarea lui, pentru ca era un tanar promitator, dar functia in FRF nu si-a mai putut-o pastra. In locul sau, Angelescu l-a adus pe Mircea Sandu, rememoreaza fostul oficial al federatiei.

In 90, au fost sunati toti presedintii sa-l voteze pe Sandu

Decembrie 1989 a adus un cutremur si in fotbalul mioritic, nu doar in societatea romaneasca. Petre Roman l-a pus Ministru al Sportului pe Angelescu in acea perioada tulbure. La o jumatate de ora de la numire, Angelescu a venit la mine si la Mircea Pascu si ne-a zis ca suntem destituiti. Fara nicio motivatie. I-am spus atunci ca noi nu putem fi inlaturati, conform regulamentelor, decat de Ple-nara (n.r. – Adunarea Generala). Ne pusese gand rau, dar a trebuit sa astepte pana in primavara ca sa ne inchida gura. Cu cateva zile inainte de Plenara, unde urmau sa aiba loc si alegeri, am aflat ca toti presedintii de cluburi fusesera sunati personal de Angelescu pentru a fi convinsi sa voteze pentru cuplul Sandu-Kassai. La hotelul Turist, in timpul ale-gerilor, a fost ca in filme. Spre surprinderea lui Ange-lescu, au fost voci care ne-au propus pe mine si pe Mircea Pascu pentru functiile de secretar general si, respectiv, presedinte. Stiam insa ca nu avem sanse, pentru ca sforile fusesera trase. I-am smuls microfonul din mana lui Angelescu si mi-am anuntat retragerea definitiva din FRF. Asa a ajuns Sandu presedinte la federatie si a putut sa angajeze oameni care aveau cazier, incal-cand astfel o regula sfanta pana atunci. Prin 1993, Angelescu ne-a recunoscut mie si lui Pascu ca a gresit cu Sandu si Kassai. Era insa prea tarziu pentru a se mai putea face ceva, afirma fostul secretar general al FRF.

In ziarul de maine veti afla cum se faceau delegarile arbitrilor in Epoca de Aur.