Elan Schwartzenberg: "Mihaela m-a agăţat într-o discotecă, punându-mi un bilet în palmă cu numele şi numărul ei de telefon"

Care este adevărul despre modul în care v-aţi cunoscut: într-o discotecă la munte, cum s-a scris, sau într-un lift (când ţi-a introdus o carte de vizită într-un buzunar) cum se bârfeşte?

M-a agăţat într-o discotecă, punându-mi în palmă un bilet, o hârtie de la bar, pe care scria cu pixul numele şi numărul ei de telefon

Ce îţi reproşau femeile cel mai des?

Că sunt un amputat sentimental. Se pare că nu sunt vreun romantic, se pare că nu sunt foarte sentimental... Cred că aveau şi dreptate.

Se confirmă şi astăzi?

Se agravează în timp. Am descoperit pe pielea mea şi a altora ca mine că, în general, în viaţă, lucrurile bune şi cele rele devin mai pronunţate odată cu înaintarea în vârstă.

Admiţînd ce a declarat fosta soţie despre tine, îmi permit să te întreb: le dăruieşti şi amantelor sau numai iubitelor oficiale?

Ce a declarat fosta mea nevastă la momentul respectiv s-a întâmplat într-un moment de rătăcire al dumneaei, moment pe care l-a admis ca pe un moment de rătăcire şi i-a părut rău, ulterior cerându-şi scuze. Ca să-ţi răspund la întrebare, le dăruiesc tuturor acelor femei care se nimeresc în acel moment magic. E un context aici-locul şi momentul potrivit. Nu trebuie să fii neapărat nevastă ca să primeşti diamante. Uite, Răduleascăi, de exemplu, i-am oferit diamante şi înainte de a-mi fi nevastă.

Cum a fost armata în Israel?
Una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. Nu mi-aş dori, însă, să facă fiu-miu armata.

De cine îţi era cel mai teamă?

De mama mea. Ea ştia să obţină printr-o privire ceea ce necesita la tata o discuţie de zece minute. Dintre toţi dascălii, singurul personaj pe care îl ţin minte flesh and blood este o doamnă învăţătoare, Atodiresei. De dumneaei îmi era foarte teamă, că avea o riglă lungă. Astăzi, e foarte contestată corecţia fizică, dar pot să spun că aş semna în orice moment, cu amândouă mâinile, ca băiatul meu, Ayan, să-şi facă primii patru ani cu această învăţătoare. Cunoscând-o pe pielea mea, sunt convins că nu era vreo măsură coercitivă abuzivă, nu plecai cu mâinile umflate, era exact doza de care aveai nevoie ca să-ţi întregeşti fără cusur cei şapte ani de-acasă. Dar acum, mândria, e să ai nu ştiu ce formă de play-station sau nu ştiu ce tricou de la Gucci.

Puteţi citi interviul integral cu Elan Schwartzenberg în ediţia tipărită din luna martie a revistei Playboy.