Care este puterea rugăciunii făcută din inimă, potrivit părintelui Victor Lucian Georgescu | ALTCEVA cu Adrian Artene

În cadrul unui episod special al podcastului „Altceva cu Adrian Artene”, filmat în incinta bisericii Kretzulescu din București, părintele paroh Victor Lucian Georgescu a vorbit despre unul dintre cele mai profunde aspecte ale vieții spirituale: rugăciunea făcută din inimă. Evenimentul a fost prilejuit de o importantă sărbătoare din calendarul ortodox și a oferit credincioșilor o perspectivă actuală asupra unor adevăruri vechi de când lumea.

Părintele Victor Lucian Georgescu a abordat teme esențiale despre viața spirituală a omului modern, cu accent pe valoarea și rostul rugăciunii în viața de zi cu zi. Acesta a subliniat faptul că rugăciunea nu este doar o practică religioasă izolată în spațiul liturgic, ci o stare de comuniune continuă cu Dumnezeu, o respirație a sufletului, care însoțește fiecare gând, gest sau acțiune.

Citește și: Care este, de fapt, semnificația Floriilor? Părintele Victor Lucian Georgescu, la Altceva cu Adrian Artene: „Este o sărbătoare a bucuriei”

Care este puterea rugăciunii făcută din inimă

Conceptul rugăciunii neîncetate, prezent încă din vremurile apostolice, a fost adus în discuție ca fiind o parte fundamentală a tradiției ortodoxe. Încă din epistolele sale, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă credincioșii să se roage „neîncetat”, o chemare care nu se referă doar la rugăciunea vocală, ci mai ales la o stare interioară de permanență spirituală. Această rugăciune tăcută, lăuntrică, cunoscută și sub denumirea de „rugăciunea inimii” sau „rugăciunea lui Iisus”, devine o constantă a vieții trăite în credință.

Părintele a explicat că această practică poate fi cultivată chiar și în cele mai mărunte acțiuni ale existenței cotidiene. Simplul act de a chema numele lui Dumnezeu înaintea oricărui gând sau gest – fie că este vorba despre o decizie importantă sau despre o activitate obișnuită precum mersul la cumpărături – poate transforma viața obișnuită într-o viață sfințită. În această lumină, orice moment devine oportun pentru întâlnirea cu divinul.

Adrian Artene: „Ar trebui să ne lipim inima de o anumită rugăciune, pentru că vă ascultam într-un alt interviu vorbind despre rugăciunea neîncetată și despre puterea rugăciunii atunci când ea este coborâtă în inimă”

Părintele Paroh Victor Lucian Georgescu: Sigur, în cele din urmă rugăciunea aceasta, să spun, care punctează anumite clipe ale zilelor noastre, se extinde la un statut neîncetat, de aceea în tradiția bisericii s-a dezvoltat, de fapt nu s-a dezvoltat, a fost de o vechime cu biserica rugăciunea neîncetată, de vreme ce și Sfântul Apostol Pavel spunea rugați-vă neîncetat. Și bineînțeles că n-ar fi spus acest lucru dacă avea în vedere o rugăciune care este recitată sau citită sau efectuată, săvârșită în într-un anume loc, ci rugăciunea din inimă, rugăciunea poate de un gând, cum de exemplu s-a și conturat de-a lungul vremii în biserică rugăciunea care avea să fie numită și rugăciunea inimii, rugăciunea minții, rugăciunea lui Isus. Este cea care ne oferă posibilitatea să menținem această comuniune neîntreruptă.

Și bineînțeles, unindu-ne cu El prin rugăciune, ne dă și o stare anume. Spunea Sfântul Grigorie Palama, pe care l-am sărbătorit în a doua duminică Apostolului Mare, Dumnezeu este Cel ce dă oamenilor și rugăciune, dar și stare de rugăciune. Și starea de rugăciune este mai mult decât rugăciunea propriu-zisă, pentru că starea de rugăciune se extinde și atunci când cuvintele încetează. Și atunci omul pe care îl are în vedere Sfântul Apostol Pavel și pe care trebuie să-l… omul cel nou… este omul care este într-o stare perpetuă de rugăciune și când se roagă și când aparent nu se roagă. Dar ființa sa rămâne amprentată de acel har al Duhului Sfânt care se revarsă și îmbogățește omul în contextul rugăciunii pentru că fac apel acum tot la cuvintele Sfântului Apostol Pavel.

Duhul Sfânt este cel care se roagă în noi și ne învață să ne rugăm și învață biserica să se roage mai intens, în anumite perioade ale anului, în mod liturgic mă refer, în această săptămână spuneam că avem toți ochii ațintiți către Domnul, cântăm și vom cânta acea rugăciune, Cămara Ta, Mântuitorule. O vedem împodobită, simțim că noi nu avem haină pregătită pentru a intra în ea, dar îi cerem Lui Dumnezeu să ne facă compatibili cu El, să ne primească în Cămara Sa, în Cămara… dacă biserica este numită, chiar și în Sfintele Scripturi, Mireasa lui Dumnezeu.

„Dumnezeu este creatorul”

Un alt aspect esențial adus în discuție a fost ideea că nu doar rugăciunea în sine este importantă, ci și starea pe care aceasta o generează în sufletul omului. Această „stare de rugăciune”, așa cum este numită în teologia ortodoxă, continuă chiar și în absența cuvintelor, atunci când omul este cu totul pătruns de harul Duhului Sfânt. Astfel, rugăciunea devine un mod de a fi, o expresie permanentă a comuniunii cu Dumnezeu.

Adrian Artene: Vorbeați dumneavoastră despre acea rugăciune care nu încetează niciodată. Acel dulce murmur din interiorul nostru. Se spune că pe muntele Athos se aude acest murmur în permanență. Cei care au urechi să-l audă, îl pot auzi. Dar de altfel frumusețea credinței este că te poți ruga doar rostind  numele Domnului. E suficient să spui, la un moment dat, într-o altă ediție a podcastului, aveam o discuție extrem de interesantă și unul dintre invitații îmi spunea faptul că e suficient să spui înainte de orice gând te poartă către un lucru, către o situație, către o persoană, să spui Doamne Dumnezeule, Doamne Dumnezeule, Chiar așa îmi spunea invitațul meu, vreau să merg la Mega și să cumpăr următoarea listă. Doamne Dumnezeule, vreau să merg la serviciu cu mașina. Totul e rugăciune. Prin chemarea permanentă a lui Dumnezeu în viața noastră.

Părintele Paroh Victor Lucian Georgescu: Dumnezeu este creatorul celor mai banale evenimente din viața noastră și atunci este cât se poate de adecvat să-l avem în vedere în cele mai aparent banale. Deși toată viața noastră este menită sfințirii, actul  dialogului dintre noi, actul hrănirii, toate actele vieții noastre sunt menite unui ambient al sfințirii și sfințirea se face numai în comuniune cu Dumnezeu. E superb. Și dacă este să mai vorbim despre rugăciune și despre urmele ei, nu numai în oameni, chiar și pe bisericile sunt amprentate de această de rugăciunea săvârșită în ele, cu secole, cum este biserica aceasta, se simte și cred că cu toții putem, poate unii mai familiarizați, alții mai puțin familiarizați, dar se simte o biserică în care s-au rugat oamenii, s-au rugat mult. Este împrentată, îmbibată de harul acela al rugăciunii care ne aduce, iată, aproape de icoana născătoarei de Dumnezeu, să îngenunchem, să-i spunem necazurile, să-i cerem ajutorul.

VEZI ȘI: Care este, de fapt, semnificația mâțișoarelor agățate în jurul icoanelor? Părintele Victor Lucian Georgescu, la altceva cu Adrian Artene: „Era depusă…”