Confesiunile transsexualului Annemarie: ”A fost propria revoltă față de băiatul din oglindă pe care nu-l plăceam și nu doream să existe!”

Confesiunile transsexualului Annemarie nu pot lăsa pe nimeni indiferent. Subiectul este întotdeauna de actualitate, iar părerile pro sau contra nu lipsesc niciodată. Există prejudecăți, există o imagine deformată, există lipsă de înțelegere și închistare. Dar Mihai a dorit să treacă peste prejudecăți și s-a transformat în Annemarie. Nu i-a fost ușor, a spus el într-un interviu acordat celor de la Libertatea.

I-a fost foarte greu să treacă pentru dorințele și așteptările părinților. Însă nu s-a dat bătut și a ales să-și construiască singur viitorul, devenind o ”Ea”. Așa cum a simțit dintotdeauna. Acum lucrează la un videochat în București și a fost speriată, inițial, atunci când i s-a propus să își prezinte povestea în paginile ziarului.

„Am descoperit că vreau să trăiesc într-un corp de femeie”

Întrebată de reporter când și de ce a ales o astfel de cale, Annemarie a răspuns:

„Nu m-am jucat niciodată cu mașinuțele, nu m-au atras niciodată jocurile pentru băieți. Tot timpul m-am jucat ca o fetiță, cu păpuși. Nici nu știu câți ani aveam când am descoperit că vreau să trăiesc într-un corp de femeie…Parcă a fost dintotdeauna…Nu-mi plăcea ce văd în oglindă. Mă uitam și vedeam că nu sunt eu. Acel eu pe care îl doream. A fost propria revoltă față de băiatul din oglindă pe care nu-l plăceam și nu doream să existe! Dar m-am ascuns mulți ani pentru că eram prea mic ca să pot să fac ceva”, începe Annemarie povestea de viață a celor personaje care, deodată, s-au cuibărit în mintea și în trupul său.

Părinții l-au dus la psiholog pe băiatul care dorea să devină fată

Povestea băiatului care nu se regăsea în trupul său a devenit un subiect pentru specialiști cărora părinții săi le-au cerut sprijinul. Schimbările majore de comportament ale fiului lor erau greu de înțeles și, mai ales, de acceptat. Doar că experții le-au spus că lucrurile trebuie lăsate să își urmeze cursul.

„Eram copil când tata și mama m-au dus la mai mulți psihologi. Schimbările din comportamentul meu i-au îngrijorat și, pentru că au văzut că nu renunț, nu m-au bătut, nu m-au forțat în nici un fel, dar m-au dus pe la doctori. Au primit însă răspunsuri care i-au făcut să lase lucrurile în voia sorții. Chiar dacă nu le convenea…Doctorii le-au zis alor mei să mă lase să-mi aleg calea pentru că poate sunt victima unui accident biologic”, și-a mai amintit Annemarie.