„Am născut din picioare! Leşinam de durere!” O tânără a adus pe lume un copil în toaleta Institutului Mamei şi Copilului din cauza indiferenţei medicilor
Conducerea instituţiei medicale a anunţat că s-a autosesizat în acest caz. Avocatul a publicat pe pagină să de Facebook mesajul mamei care a născut în toaletă Institutului Mamei şi Copilului, subliniind că tânără la postat mărturiile într-un grup închis de pe aceeaşi reţea de socializare.
„Fata e tare speriată şi se fac multe presiuni asupra ei acum. Ea are nevoie de ajutor şi susţinere, iar oamenii care se fac vinovaţi de aşa chestii oribile trebuie traşi la raspundere”, a declarat Dumitru Sliusarenco.
Mărturia integrală a tinerei:„Scriu această postare nu pentru că să fiu miluită, ci să ştie lumea ce se întâmplă la Centrul Mamei şi Copilului. în urmă cu două săptămâni am fost nevoită să nasc, de fapt, să chemăm naşterea (termen 21 de săptămâni).Iniţial am ajuns cu dureri de burtă la urgenţă, doamnă de gardă m-a alungat acasă, cică totul e bine. Noaptea iar m-a luat ambulanţă. Am fost internată de sâmbătă până luni, nici nu se apropiau de mine, au văzut în istorie că îngeraşul meu e foarte bolnav şi au aşteptat până luni. Luni, doamnă Fuior mi-a confirmat patologiile şi deja s-a început procesul. Am trecut prin iad şi scriu cu lacrimi în ochi. M-au trimis să-mi cumpăr păştile care îmi cheamă naşterea. Prima pastilă am băut-o şi am aşteptat o zi. Menţionez că nu mâncasem două zile. A două zi m-au trezit la 6 dimineaţă şi mi-au zis să pun sub limbă o pastilă, în cinci minute s-au început durerile, peste jumate de oră încă una, am luat în total patru păştile.
Aveam dureri groaznice. Nimeni nici nu intră în cameră. Eram doar cu o faţă, care trebuia să se ducă acasă, dar a rămas cu mine, văzând atitudinea lor. Peste două ore mi-au pus încă două păştile sub limbă. Vărsăm verde, faţă care era cu mine a fugit să îi cheme, iar din coridor am auzit: > Mi-au pus o injecţie, mi s-a început un şoc, mă zbăteam mai ceva că peştele, nu tremurăm, dar mă zbăteam. Faţă a chemat medicul, iar el zice că tot normal, dar nici nu mă puţeau ţine. Mi-au dat încă două păştile. Nu aveam nimic puteri, plângeam de durere şi mergeam în genunchi.
Mi-au mai pus câteva injecţii. Deja nu aveam puteri nici să tip, nici să mă mişc. Aşa m-am chinuit 23 ore. Soră medicală a intrat o data şi mi-a adus sudna, spunându-mi: >.
Mă rugăm la Dumnezeu să nu nasc chiar, mă temeam să nimeresc pe mână ei. A mai intrat la 3 noaptea la mine şi a început a strigă: >