AUGUSTIN VIZIRU, afectat psihic, după ce şi-a tăiat tendoanele de la mână:,,Nu o să mai simt niciodată‘’
“Fac ce stiu. Cand fac actorie, cand biliard. Imi place prea mult jocul asta. Cred ca sunt dependent de adrenalina pe care o produce organismul. Sunt emotiile alea mari… cand stii ca n-ai voie sa gresesti nici macar un milimetru si pui presiune pe tine, si de fiecare data trebuie sa te autodepasesti. Dupa cum vezi, am tinuta de scandal. La biliard vin numai in trening ca sa stau cat mai relaxat datorita faptului ca joc foarte multe ore. Se poate intampla sa joc 8 ore, 10, 20 de ore. Nu in fiecare zi. Normal, media standard e undeva intre 2-3 ore pe zi ca sa ajung in top. Eu nu joc 2-3 ore pe zi ca nu am cu cine pentru ca, din pacate, nu-mi place sa ma joc singur. De aceea nici n-am ajuns tenismen, sau fotbalist, pentru ca munca nu prea ma defineste asa… si trebuie sa fii perseverent. Si eu… mai mult joc cand am cate un adversar, adica sa joc cu el contra unei sume modice. Sau ceva de genul. Ca sa am o motivatie in plus. Gratis, nu. Petrec mult timp aici pentru ca in urma cu 7-8 luni m-am asociat la club si a devenit ca un copil de-al meu. Impreuna cu asociatul meu, Leonard Dobre, am facut multe schimbari. Clubul a nceput sa mearga din ce in ce mai bine si asta ma bucura. Conditii cum avem noi aici, nu are nimeni in Romania. E singurul club cu mese competitionale de nivel european”, a mărturisit pentru wowbiz.ro Augustin Viziru.
“Manusa o folosesc majoritatea jucatorilor de biliard. Eu am fost intotdeauna impotriva manusii. Numai ca in urma accidentului am probleme cu circulatia in zona respectiva, nesimtind cand pun tacul pe mana, pe cele doua degete pe care nu le simt. Ei bine, cu manusa e uniform. Adica nu simt nimic niciunde pe mana. Si m-am obisnuit asa. Daca-mi dau manusa jos nu pot sa bag doua bile una dupa alta din cauza mainii. Se pare ca asa o sa raman pe viata. Dar acum… ce sa fac.. important este ca sunt sanatos, bine ca n-am taiat-o de tot, ca n–a cazut pe jos, ca exista si varianta sa o vad cum se misca pe jos, pe acolo, Doamne Fereste. Intr-adevar este un impediment foarte grav. In primul rand la mine mai e si pe fond psihic ca datorita manusii nu se mai vede cicatricea… care e groaznica. Nu-mi place cum se vede. Ma bucur ca stapanesc miscarile, dar am parti in care nu simt nimic si probabil nu o sa mai simt niciodata”, a conchis bărbatul.