Avertismentul Serviciului Român de Informaţii în preajma sărbătorilor de Paşte. Ce a devenit o problemă de securitate naţională!

Diabetul zaharat este un ansamblu de tulburări metabolice caracterizat printr-o hiperglicemie cronică (nivel înalt de glucoză în sânge) şi o intoleranţă la glucoză cauzată de deficienţa de insulină şi/sau reducerea eficienţei acţiunii acesteia. În limbaj profan, insulina este hormonul produs de pancreas ce controlează glicemia, transportând glucoza din sânge în celulele organismului unde aceasta este utilizată ca sursă de energie. Regimul de viaţă actual, poluarea, precum şi alimentaţia dezechilibrată (bazată într-o proporţie însemnată pe produse procesate, cu adaosuri de inhibitori etc.) au condus la o creştere alarmantă a numărului de diabetici aflaţi în diferite stadii ale bolii (diabet de tip I, tip II, gestaţional etc.), context ce a implicat ca o necesitate imediată alocarea de importante resurse umane şi financiare.

Din anul 2013, diabetul este considerat o problemă majoră pentru Europa. Conform Regulamentului UE 1291/2013 al Parlamentului European (pag. 148) s-a estimat că la nivelul Uniunii mai mult de 27 milioane de persoane suferă de diabet. Astfel, au fost alocate fonduri importante şi s-au dezvoltat programe naţionale pe mai multe paliere, cum ar fi prevenirea diabetului cu accent pe grupurile cu risc ridicat de dezvoltare a bolii, gestionarea diabetului, programe educative pentru persoanele bolnave de diabet şi programe de instruire pentru specialiştii din domeniu.

Astfel, potrivit unui studiu, România se confruntă cu o situaţie mult mai gravă decât se estima la începutul studiului, populaţia fiind afectată de diabet în proporţie de 11,6% (între 1.535.413 – 1.967.200 persoane) fapt ce ne situează pe locul I în Europa la incidenţa acestei boli pe segmentul de populaţie 20-79 ani. Totodată, a fost întocmită şi o hartă a repartiţiei pe regiuni a bolii, aceasta putându-se constitui într-un punct de plecare în ceea ce priveşte zonele pilot unde trebuie iniţiate măsuri urgente împotriva diabetului.

Dintre pacienţii cu diabet zaharat luaţi în calcul de către studiu, 20,69% au reprezentat cazuri noi depistate, iar 79,31% erau deja în evidenţa medicilor de familie. Cu alte cuvinte, a fost evidenţiată o rată superioară de depistare a noilor cazuri de diabet, faţă de cea raportată la nivel european.

În ceea ce priveşte prediabetul, rezultatele au arătat că există aproximativ trei milioane de români aflaţi în această fază a bolii, ceea ce înseamnă o prevalenţă de 18,4%. A fost conştientizată situaţia gravă în care regăseşte România, context ce a condus la alocări bugetare în creştere pe această componentă. Astfel, Programului Naţional de Diabet i-au fost alocate anual sume din ce în ce mai mari, ajungând de la 419.625.000 RON (aproximativ 95.369.320 EUR) în 2012 la 965.445.340 RON (aproximativ 214.543.408 EUR) în 2016.

Concluzii

Din punct de vedere al securităţii naţionale, diabetul zaharat este important din perspectiva a trei elemente determinante, respectiv: numărul mare de persoane afectate sau aflate în categoriile de risc, gravitatea efectelor secundare cu incidenţă cardiovasculară, renală, oftalmologică etc., precum şi implicaţiile bugetare majore asupra Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (FNUASS). Implicarea insuficientă a autorităţilor din domeniul sanitar în materializarea acestor două sarcini poate produce efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei. Ipoteza ar putea fi defavorabilă şi intereselor României pe plan internaţional, în contextul preocupărilor din ce în ce mai vizibile ale statelor europene pe problematica diabetului.

Ca urmare, SRI poate contribui la eforturile statului român de asigurare a accesului populaţiei la servicii optime de sănătate, prin atribuţiile de semnalare a derapajelor/riscurilor ce pot deriva din aplicarea neconformă a standardelor adoptate la nivel UE.