CANCAN DE ODINIOARA. Amintirile din lagarul nazist il “bantuie” si azi! Ce povesteste Ion Dichiseanu despre “colonia mortii”

Publicat: 03/02/2015 | 00:06
Viata maestrului Ion Dichiseanu este un roman nescris

S-au scurs 70 de ani de cand a fost inchis intr-un lagar nazist, dar nici pana azi nu i s-au sters amintirile dureroase din memorie. Pentru actorul Ion Dichiseanu aceste amintiri reprezinta rani care nu-si vor gasi niciodata vindecarea!

Viata maestrului Ion Dichiseanu este un roman nescris

In vara lui ’44, maestrul a indurat, alaturi de parintii sai si de patru dintre frati, atrocitatile unui razboi purtat in numele “Reich-ului milenar” la care visa Hitler.

Visul Fuhrer-ului avea insa sa se stinga incepand cu august 1944, cand frontul de Est a fost strapuns de “Aliati”, iar soldatii romani au intors armele impotriva camarazilor de lupta germani.

Decizia luata la acea vreme de Regele Mihai I, in umbra caruia s-a aflat generalul Constantin Sanatescu, a nascut numeroase controverse, insa, dincolo de acestea, milioane de destine au fost schimbate intr-o singura zi: 23 august 1944!

Maestrul Ion Dichiseanu era pe atunci un baietel de doar zece ani. Provenea dintr-o familie cu noua copii din Adjud, urbe aflata pe una dintre liniile frontului. “Tata lucra la telecomunicatii, la CFR. Venise razboiul, venisera nemtii peste noi…”, isi incepe marele actor marturirisile facute in exclusivitate pentru CANCAN DE ODINIOARA.

Visurile lui Adolf Hitler au nascut monstri

Armata romana si cea germana luptau cot la cot, iar populatia ii primise cu entuziasm pe ofiterii si soldatii nemti. In acest context, familia Dichiseanu se “marise”, peste noapte, cu inca un membru: un anume Hans, ofiter nazist! “Tata era ospitalier, gazda buna, mama, gospodina, gatea la atatia, ce mai conteaza unul in plus? Si neamtul s-a simtit bine cu noi. Ne aducea ciocolata, bomboane, dragut, civilizat pana cand au intors armele ai nostri impotriva Germaniei. Hans i-a pus pistolul in piept lui tata, era ordin de la Fuhrer, si toti cei care au colaborat cu nemtii au fost urcati in bou-vagon ca sa fie dusi…

Nemtii planuiau sa dinamiteze “trenul groazei”!

Maestrul era atunci in clasa a III-a. Parintii sai si-au luat cei cinci copii care se aflau acasa, au impachetat in graba cateva bagaje si au urcat in garnitura de tren care ducea spre “iadul nazist”! In fiecare statie, alte si alte familii de romani erau inghesuite in cele 12 bou-vagoane, necompartimentate.

Eram prizonieri. Ne intrebam si nimeni nu stia”, adauga Ion Dichiseanu. Multi dintre prizonieri erau copii, insa pentru nemti nu conta! Armata Fuhrer-ului nu credea in lacrimi si era in stare sa puna catuse pana si… ingerilor!

Vreme de aproape doua saptamani, nimeni nu le-a comunicat nimic prizonierilor. Marele actor isi mai aminteste ca drumul pana la destinatie a fost terifiant: “Nemtii au vrut sa arunce trenul cu noi in aer. Am aflat asta mai tarziu. Eram paziti cu mitraliere ca sa nu fugim si, dupa cateva zile de drum, nu mai aveam mancare. Dar ungurii ne-au dat paine, carnati. Ne aruncau in vagoane!

Familiile de prizonieri romani au ajuns in lagar dupa ce au strabatut un drum de aproape doua saptamani in „trenul mortii”

“Cine nu munceste in tara lui Hitler, nu mananca paine!”

Cand “trenul groazei” a ajuns la Salzburg (Austria), ostaticii au fost coborati, incolonati si dusi, sub amenintarea armelor, in lagarul KZ Maxglan. Primul “tablou” care i se infatisa lui Ion Dichiseanu era cutremurator: “Paza, mancare la cazan, bombe care curgeau. (…) Dupa ce am ajuns, ne-au aliniat adulti, copii si au zis asa: ”.

Conditiile din lagarul de la Salzburg erau inumane

Maestrului ii rasuna si azi in minte indemnul “Arbeit!” (“La munca!”), o lozinca, la mare moda, in acea epoca, printre nazisti. De altfel, in “iadul” de la Auschwitz, inca de la poarta, detinutii erau intampinati de sloganul “Arbeit macht frei!” („Munca te elibereaza!”)

La Auschwitz, detinutii erau intampinati inca de la poarta de sloganul “Arbeit macht frei!” (Munca te elibereaza!)

S-a intors in lagar dupa 50 de ani!

Pana in 1945, cand sovieticii si americanii au patruns in teritoriile ocupate de germani si au eliberat Salzburg, copilaria maestrului a fost captiva intre barierele din sarma ghimpata care ii despartea pe prizonieri de… libertate! “Noi, eu si cu fratii mei, ne mai strecuram printre sarme si ne mai jucam cu un copil, Siegfried. Familia lui locuia in apropiere de lagar”.

Dupa eliberare, ostaticilor li s-a propus sa ramana sa munceasca in Austria, insa tatal actorului a refuzat si s-a intors cu intreaga familie in tara: “Cand am intrat in Romania, la Curtici, tata ne-a spus si l-am sarutat! Ii fusese dor!” La nici doi ani de la repatriere, parintii actorului au murit insa. Tatal sau se imbolnavise grav de plamani in lagar, astfel ca, la 13 ani, Ion Dichiseanu era nevoit sa se descurce singur. S-a angajat, initial, ucenic la celebrele Uzine comuniste “23 August” (fostele Uzine Malaxa), iar, dupa mai multi ani, a intrat la Politehnica. A fost exmatriculat insa din primul an de studentie, iar destinul l-a condus catre teatru! ”In Bucuresti mi-am gasit implinirea.  Acest oras frumos mi-a devenit casa si m-a infiat ca pe un fiu”, a mai adaugat maestrul.

In lagarul de la Salzburg, nici copiii, nici batranii nu erau scutiti de munca

Apoi, aproape 50 de ani l-au despartit pe marele actor de acele episoade amare. Dupa Revolutie, Ion Dichiseanu s-a intors la Sazlburg: “Am trecut pe acolo, am vazut si lagarul transformat in fabrica de bere si am fost si peste drum, unde ma jucam cu Siegfried. Am intalnit-o pe batrana lui mama, care a inceput sa planga cand am intrebat-o de fiul ei. Murise! Fusese impuscat dupa ce noi fusesem trimisi in Romania!

–––––––––––––––––––––––––––––

CITESTE SI

CANCAN DE ODINIOARA: Cum a scapat „nemuritorul” Nicolae Ceausescu in doua randuri de la moarte!

A jucat in zeci de roluri, insa are un mare regret! Dichiseanu: „Am vrut sa fiu Michael Jackson”. Vezi la ce se refera

–––––––––––––––––––––––––––––

Adevarul despre “iadul de la Salzburg”

Istoricii au descoperit, peste timp, multe dintre ororile care au avut loc, in Al Doilea Razboi Mondial, in lagarul de concentrare de la Salzburg. La KZ Maxglan erau tinuti cei care munceau fortat in folosul industriei locale si, bineinteles, pentru germani. In aparenta, era o colonie de munca, insa, de aici, multi dintre prizonieri au fost trimisi catre moarte in lagarele de exterminare, gasindu-si sfarsitul in cele mai groaznice conditii.

This browser does not support the video element.