Ce înseamnă cu adevărat Turul Franței

Publicat: 30/08/2020 | 13:12
LE GRAND BORNAND, FRANCE - JULY 17: Leah Thomas of The United States and Team UnitedHealthcare Women /Malgorzta Jasinska of Poland and Movistar Team / Eri Yonamine of Japan and Team Wiggle High5 / Peloton / during the 5th La Course 2018 - by Le Tour de France a 112,5km women's race from Annecy to Le Grand Bornand 943m on July 17, 2018 in Le Grand Bornand, France. (Photo by Justin Setterfield/Getty Images)

Unul dintre cele mai istovitoare sporturi, ciclismul solicită o anduranță fizică incredibilă și capacitatea de a rezista durerii ore întregi, în care corpul și mentalul trebuie să ducă la bun sfârșit cursa. Iar cine triumfă la capătul celui mai solicitant tur ciclist din lume devine deja o legendă. Pentru că Turul Franței este, cu adevărat, uriaș.

A spus-o chiar unul dintre cei care au luat startul de mai multe ori în Marea Buclă și care a și obținut patru victorii de etapă, scoțianul David Millar. Un maraton pe pedale și în șaua bicicletei pe durata a trei săptămâni. Acesta este și primul lucru care te izbește: sunt 4500 de oameni care muncesc pentru această competiție și doar 176 dintre aceștia concurează. Nu există nicio competiție ciclistă care să se apropie măcar de această scală. Mai sunt alte două mari tururi, Il Giro d’Italia și La Vuelta a Espana, dar acestea sunt afaceri de familie, prin comparație.

Natura cursei nu se schimbă prea mult de la an la an: se întinde pe o lungime de aproximativ 3500 de kilometri și este compusă din 21 de etape care îmbină zilele tranziționale de plat cu bătălii de proporții epice prin cele mai înalte trecători montane din Europa. Ciclistul cu cel mai bun timp cumulat pe durata celor 21 de runde câștigă mult râvnitul tricou galben, dar și o victorie de etapă poate fi definitorie pentru o carieră.

În 2019, s-au aniversat 100 de ani de la introducerea maillot jaune (tricoul galben) în competiția ce a adunat deja 116 ani de existență, iar povestea tricoului este fascinantă, fiind o adevărată capodoperă a creatorului Le Tour, ziarul L’Auto, care era publicat pe hârtie galbenă.

Astfel, participanții au devenit din excentrici necunoscuți, staruri naționale, iar cea mai mare cursă ciclistă a luat naștere. Nu a fost niciodată vorba, cu adevărat, de rezultatele finale pentru că nu este un eveniment unde victoria înseamnă totul, ci unul despre condiția umană. Eșecul este celebrat, adesea, la fel de mult ca și succesul. Ajungerea la Paris înseamnă pentru orice concurent, de la tricoul galben la lanterna roșie, o experiență emoțională care transcende ciclismul.

În Franța, fanii nu merg să îi vadă pe cicliștii din Tour de France, ci ca să vadă evenimentul numit Tour de France.