Ce penalități riscă românii care nu își plătesc la timp taxele către stat

Publicat: 10/01/2019 | 08:50
Ce penalități riscă românii care nu își plătesc la timp taxele către stat

Nici nu a început bine anul și mulți dintre români au ”atacat” ghișele de la secțiile financiare pentru a-și plăti taxele și impozitele. Din teama de a nu fi cumva penalizați, românii se înghesuie și stau la cozi lungi, preferând să fie cu plățile la zi în loc să plătească amenzi consistente.

Ce trebuie să plătească românii în prima parte a anului?

– taxele și impozitele pe locuință, teren, mașină, locul de parcare,

– regularizarea impozitului pe venit și contribuții sociale sau de sănătate pentru cei cu drepturi de autor, arendă sau venituri din chirie.

Depășirea termenului de scadență pentru achitarea obligațiilor fiscale principale aduce cu sine dobânzi și penalități, potrivit Codului de Procedură Fiscală, scrie Avocatnet.ro. 

Dobânzi și penalități de întârziere

Dacă depășesc termenul de scadență pentru achitarea obligațiilor fiscale principale, contribuabilii datorează, după acea dată, dobânzi și penalități de întârziere, conform Codului de procedură fiscală.

„Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei”, este explicat în actul normativ.

Dobânda este o obligație fiscală accesorie – echivalentul prejudiciului creat ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor fiscale principale. Dobânda se calculează, în esență, pentru fiecare zi de întârziere – din prima zi de după termenul de scadență și până la data plății sumei datorate. Însă există și excepții de la această regulă.

În anul 2019, nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, adică 7,3% pentru un an întreg.

Penalități de întârziere

Referitor la penalitățile de întârziere, Codul de procedură fiscală dispune, de asemenea, că acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere – din ziua de după termenul de scadență și până la data plății datoriei.

În anul 2019, nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere, adică 3,65% pentru un an întreg.

Bine de știut este că penalitatea de întârziere nu scapă contribuabilii de plata dobânzilor, însă penalitatea de întârziere nu se aplică obligațiilor fiscale principale pentru care trebuie plătită penalitate de nedeclarare.

Penalitatea de nedeclarare

În cazul obligațiilor fiscale principale nedeclarate sau care sunt declarate incorect de către contribuabili și care sunt stabilite prin decizii de impunere în urma inspecției fiscale, se datorează o penalitate de nedeclarare.

Codul de procedură fiscală prevede că această penalitate de nedeclarare este de 0,08% pentru fiecare zi – din ziua de după scadență și până la data plății sumei datorate – din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect.

Totuși, la cerere, penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75%, însă numai dacă obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie:

  •  – se achită sau se compensează până la un anumit termen, după cum urmează:
    •  – dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 1-15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
    •  – dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 16-31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare;
  •  – sunt eșalonate la plată, reducerea fiind acordată la finalizarea eșalonării.

În orice caz, dacă vorbim de obligații fiscale principale rezultate ca urmare a evaziunii fiscale constatate de organele judiciare, penalitatea de nedeclarare se dublează. Aplicarea penalității de nedeclarare nu anulează obligația de a plăti dobânzi, iar autoritățile nu aplică penalitatea în cazul în care aceasta este sub 50 de lei.

Exceptând situațiile în care penalitatea de nedeclarare se dublează, aceasta „nu poate fi mai mare decât nivelul creanței fiscale principale la care se aplică”, este subliniat în actul normativ citat.