Cine a fost Nelson Mandela? Afla detalii despre viata fostului lider al Africii de Sud

Cine a fost Nelson Mandela?

Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918) a fost un om politic sud-african, care a deţinut funcţia de preşedinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul preşedinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ şi cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moştenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituţionalizat, a sărăciei şi a inegalităţii şi promovarea reconcilierii rasiale. Un susţinător al pan-africanismului şi al socialismului democratic, el a fost preşedinte al partidului Congresul Naţional African din 1991 până în 1997. Pe plan internaţional, Mandela a fost secretar general al organizaţiei interguvernamentale Mişcarea de Nealiniere, între 1998 şi 1999.

Vorbitor al limbii xhosa, trăgându-se din familia regală a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile Universităţii Fort Hare şi ale Universităţii din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al Congresului Naţional African şi fiind unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizaţia de tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului Naţional, care a început aplicarea apartheidului.

Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul aşa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (română Campania de nerespectare a legilor injuste), o iniţiativă paşnică de nesupunere civilă. În 1953 a devenit conducătorul organizaţiei partidului în regiunea Transvaal, funcţie în care a supervizat conferinţa Congress of the People din 1955, în cadrul căreia s-a format o coaliţie de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 şi 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat. Deşi fusese iniţial un adept al opoziţiei paşnice, şi-a revizuit poziţia, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facţiunea armată a Congresului Naţional African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viaţă la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaţionale de lobby pentru cauza sa.

Devenind preşedintele Congresului Naţional African, Nelson Mandela şi-a publicat autobiografia şi a condus negocierile cu preşedintele ţării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului şi organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate naţională. Ca preşedinte de stat (conducător de jure şi de facto al guvernului), a iniţiat o nouă constituţie şi a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică şi combaterea sărăciei. Pe plan internaţional şi-a asumat responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho şi a acţionat ca mediator între Libia şi Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan Am 103. Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcţie de către Thabo Mbeki. S-a concentrat pe activităţi caritative în combaterea sărăciei şi a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundaţia Nelson Mandela.

O figură controversată de-a lungul întregii sale vieţi, criticii de dreapta l-au denunţat drept terorist şi simpatizant comunist. Totuşi a primit o multitudine de premii internaţionale pentru poziţia sa în privinţa colonialismului şi discriminării: între ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), Presidential Medal of Freedom şi Ordinul Lenin. Respectat în ţara sa, a fost descris drept „părinte al naţiunii”. Se face adesea referire la el pe numele său tribal, Madiba.

L.C