Cum a ajuns Kubala la FC Barcelona, deși aproape semnase cu Real Madrid!

Născut pe 10 iunie 1927 la Budapesta, Laszlo Kubala Stecz a fost unul dintre cei mai rafinați fotbaliști din istorie, fiind considerat cel mai bun jucător al Barcelonei în secolul XX.

La 11 ani, și-a falsificat data nașterii pentru a putea juca împotriva unor adversari mai mari decât el cu cel puțin trei ani, iar la 18 ani, ajungea la unul dintre cele mai mari cluburi maghiare, Ferencvaros. În 1946, a plecat în Cehoslovacia, la Slovan Bratislava, pentru a evita încorporarea în armată. Acolo, o va cunoaște pe cea care îi va deveni soție, Anna Viola Daucik, chiar sora antrenorului de la Slovan, Ferdinand Daucik. În 1948, Kubala a revenit în Ungaria, la Vasas Budapesta, pentru a se sustrage din nou de la satisfacerea stagiului militar obligatoriu.

Numai că viața de nomad a lui Laszlo era departe de a se fi încheiat întrucât în Ungaria s-a instaurat dictatura comunistă în 1948. Astfel, în ianuarie 1949, Kubala și-a lăsat soția și copilul abia născut, Branko, pentru a trece în Austria într-un camion sovietic și cu acte false. Trecut de controlul de la frontieră după ce a pretins că este membru al armatei de ocupație, Laszlo a mai mers pe jos câțiva kilometri în frigul tăios al iernii din Alpi înainte de a se opri la Innsbruck, în zona controlată de armata americană. A fost reținut timp de trei zile până când unul paznicii l-au recunoscut și l-au ajutat să își procure documentele ce îi permiteau să meargă oriunde. A ales Italia, unde urma să își reîntregească familia întrucât soția sa a traversat Dunărea înotând cu băiețelul lor ascuns într-o anvelopă.

Talentul său a atras atenția marii echipe a lui Torino, care l-a invitat să joace într-un amical cu Benfica la Lisabona. Kubala nu a urcat, însă, în avionul către Portugalia, deoarece a vrut să rămână lângă soție și fiul său, care tocmai se îmbolnăvise. A fost, de fapt, semnul unui miracol, pentru că la întoarcerea de la Lisabona, aeronava în care se aflau toți fotbaliștii de la Torino s-a prăbușit la Superga și, astfel, a pierit și Il Grande Toro.

Suspendat un an de FIFA și aproape lefter, după ce Pro Patria nu i-a mai oferit vreun contract, Kubala a fost unul dintre cei care au contribuit la înființarea echipei Hungaria, alături de alți refugiați maghiari, ruși, cehi și croați, și unde antrenor era chiar cumnatul său, Ferdinand Daucik. Iar în vara lui 1950, Hungaria a întreprins un turneu în Spania care avea să îi schimbe destinul lui Kuksi. Acolo, el s-a remarcat în meciurile jucate împotriva Madridului, a naționalei Spaniei, a lui Espanyol și a echipei lui Alfredo Di Stefano, Millonarios Bogota, iar preșdintele Realului, Santiago Bernabeu, a dorit să îl transfere. Numai că s-a lovit de două mari probleme: Kubala dorea să semneze doar dacă îi era oferit un contract de antrenor și cumnatului său, Ferdinand Daucik, și, în plus, și marea rivală, FC Barcelona, și-a arătat interesul pentru el.

A urmat un adevărat război pentru obținerea semnăturii lui Laszlo, câștigat într-un final de catalani, care i-au acceptat pretențiile, angajându-l pe Daucik. Astfel, pe 15 iunie 1950, era parafat cel mai mare contract din istoria fotbalului de până atunci: lui Kubala i s-a oferit un salariu lunar de 1200 de pesetas, la care se mai adăugau alte 3800 pentru cheltuieli curente. Există o legendă potrivit căreia Laszlo Kubala ar fi vrut să semneze cu Madridul, dar a fost îmbătat de reprezentanții Barcelonei astfel încât nu a mai știut exact ce contract a iscălit! Cert este, însă, că el a ajuns în Catalunya și totul a fost posibil datorită lui Josep Samitier, care l-a convins să semneze cu Barcelona, promițându-i că va rezolva și problema suspendării sale.

Franco a profitat din plin de această oportunitate pentru validarea regimului său, ce oferă protecție și cetățenie spaniolă unui refugiat provenit dintr-o țară comunistă. Însuși Franco a semnat decretul prin care Kubala putea juca pentru naționala Spaniei, pentru care a debutat în 1953. Kuksi a intrat, astfel, în istorie drept singurul fotbalist care a îmbrăcat tricoul a patru echipe naționale: al Cehoslovaciei, pentru care a marcat patru goluri în 6 selecții între 1946-1947, al Ungariei, pentru care a jucat de trei ori în 1948, al Spaniei, pe care a reprezentat-o în 19 rânduri, înscriind 11 goluri, între 1953 și 1961, și al Catalunyei, pentru care a marcat patru goluri în patru meciuri, între 1954 și 1963.

Cum încă era suspendat de FIFA, Kubala nu a putut disputa un meci oficial pentru Barcelona până în 1951, dar a jucat în numeroase partide amicale, deși nu avea dreptul. Samitier i-a dat chiar un nume fals, Olegario, și îi reamintea înaintea fiecărui joc că este mut! Kubala a debutat în tricoul Barcei într-un meci cu Osasuna în octombrie 1950, iar prima sa partidă oficială a avut loc pe 29 aprilie 1951 împotriva Sevillei. Impactul lui a fost imediat, purtându-i pe catalani spre câștigarea Cupei Spaniei, cunoscută în acea perioadă drept Copa del Generalisimo, după ce a înscris șase goluri în cele șapte meciuri disputate, dintre care șase au fost victorii și unul s-a încheiat la egalitate.

În primul său sezon din La Liga, a marcat 26 de goluri în 19 meciuri, dintre care șapte au fost înscrise doar în partida câștigată cu 9-0 în fața lui Sporting Gijon, performanță pe care nu a mai realizat-o niciun alt jucător în istoria campionatului Spaniei. Kubala a contribuit, astfel, din plin la cucerirea titlului și a Cupei în 1952, după ce a punctat și în finala cu Valencia, câștigată cu 4-2. Stagiunea 1951-1952 a fost cea mai bună din istoria Barcelonei, acea echipă fiind recunoscută și amintită și astăzi drept Cinc Copes, datorită celor cinci trofee pe care a pus mâna. Pe lângă eventul campionat-cupă, catalanii și-au trecut în vitrină și Cupa Latină, o precursoare a Cupei Campionilor Europeni, în care se înfruntau echipe din Franța, Spania, Italia și Portugalia, Copa Eva Duarte, străbunica actualei Supercupe a Spaniei, precum și Cupa Martini & Rossi, acordată de firma italiană de băuturi alcoolice în urma unor meciuri amicale ale Barcelonei.

Laszlo Kubala a încetat din viață pe 17 mai 2002, la Barcelona. Avea 74 de ani. Povestea lui completă va putea fi citită în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.