Cum a devenit Pele comoară națională în Brazilia

La puțin timp după câștigarea Cupei Mondiale din 1958, marile cluburi din Europa, Real Madrid, Juventus, Manchester United și Inter, au încercat să îl transfere pe brazilianul Pele cu oferte care de care mai atrăgătoare.

Inter era dispusă să plătească un milion de dolari, o sumă uriașă în acele vremuri, pentru a-l achiziționa, iar președintele lui Juventus, Gianni Agnelli, îi oferise personal lui Pele o parte din acțiunile Fiat doar pentru a-l convinge să semneze cu gruparea din Torino.

Însă, cel supranumit “Perla Neagră” avea să rămână în Brazilia ca urmare a unei legi introduse de președintele țării din 1961, Janio Quadros, prin care Pele era declarat o valoare de patrimoniu național. Quadros știa că viitorul său politic depinde enorm de situația lui Pele, iar în cazul unui transfer al său în Europa, el ar fi fost făcut responsabil pentru plecarea lui. Cum popularitatea șefului statului era aproape de zero după ce interzisese purtarea de bikini într-o țară cu peste două mii de plaje întinse pe mii de kilometri, Janio Quadros a forțat apariția acestei legi de a preveni plecarea din Brazilia a lui Pele, devenit o comoară națională.

Președintele Braziliei a mai câștigat la capitolul imagine ca urmare a acestei mutări, dar nu a rezistat decât șapte luni în funcție. Cu toate acestea, succesorii săi au menținut legea, astfel că Pele a continuat să aducă bucurie brazilienilor și, mai ales, fanilor lui Santos pe aproape întreaga durată a carierei. Cu Santos, a cucerit șase titluri de campion al Braziliei, de două ori Copa Libertadores, cea mai importantă competiție intercluburi din America de Sud, și două Cupe Intercontinentale plus zece titluri de campion al statului Sao Paulo.