Cum au trecut prin coronavirus doi oameni din staff-ul lui Lens
Mâine, Racing Club de Lens și FC Nantes Atlantique se vor întâlni într-o restanță din Ligue 1 pe Stade Felix Bollaert. Meciul nu s-a disputat la data inițială din cauza infectării cu coronavirus cu nu mai puțin de 20 de oameni din cadrul clubului din Nordul Franței, 12 jucători și opt membri ai staff-ului, majoritatea sub formă asimptomatică, însă pentru câțiva dintre ei, lucrurile puteau lua o turnură mult mai urâtă.
Astfel, antrenorul secund al lui Lens, Thierry Malaspina, și portarul Jean-Louis Leca și-au mărturisit experiențele neplăcute cititorilor cotidianului L’Equipe. Pe 23 octombrie, Malaspina a fost sunat seara de medicul clubului, după ce efectuase cel de-al 32-lea test PCR al sezonului, pentru a fi anunțat că a fost confirmat pozitiv. Vestea venită din partea lui Eric Furmaniak, care i-a solicitat o izolare de șapte zile consecutive l-a șocat pe secundul grupării Sang et Or: „Nu înțeleg. Am purtat mereu mască în toate circumstanțele, am respectat distanțele. Nu am ieșit de acasă decât pentru a merge la antrenamente. Nici până astăzi, nu am aflat răspunsul la cum a fost posibil.”
„Așa cum mi s-a solicitat, nu am făcut niciun efort. Dar miercuri, m-am sculat cu dificultate. Au apărut primele probleme de respirație. Joi, transpiram deja ca un bou. Să-mi schimb hainele presupunea un efort suprauman. Nu mai mâncam, nu mai aveam forță nici să ridic furculița. Îmi lua o jumătate de oră să fac doi metri. Mi-am spus: Ăsta nu sunt eu. Doctorul s-a îngrijorat, iar sâmbătă, a venit ambulanța la mine. Aveam o saturație de 84 (valoare ce permite aflarea faptului dacă globulele roșii sunt încărcate cu suficient oxigen). Trebuia să fie între 95 și 100.”
Mutat la spitalul din Arras, Thierry Malaspina a început lupta pentru a învinge virusul, ajutat și de faptul că primea pe nas 6 litri de oxigen pe minut. „Când am ajuns acolo, un psiholog a venit să mă vadă. Credeam că voi muri. M-am setat pe modul de competiție. Obiectivul: să nu ajung cumva la 8 litri de oxigen (maximum posibil), ci să scad întâi la 3, apoi la 1. Luni, scanner-ul îmi arăta cum s-au absorbit leziunile. Odată ce scapi de treaba asta, poți să te și plimbi. Și atunci, vezi devotamentul îngriitorilor și depresia și oboseala pacienților. Erau persoane și de 30 sau 40 de ani. Conștientizezi că asta atinge întreaga lume. Că asta poate ucide. Când ai o lipsă de oxigen, creierul tău funcționează la ralenti. Îți pierzi memoria, spui lucruri incoerente. Dar apropiații mei, staff-ul și jucătorii mei au înțeles. Am pierdut 6 kilograme. Sunt două forme de Covid-19: ca o gripă ușoară și cea care îți mănâncă globulele albe și sistemul imunitar.”
Tot pe 23 octombrie, când a început toată nebunia în cazul antrenorului secund, portarul Jean-Louis Leca fusese în vizită la acesta, după ce ultimul test îi ieșise negativ. A doua zi, Leca a ajuns la baza de antrenament a lui Lens la 8:30 dimineața. Își făcea pregătirea normală, când „le doc„a intrat panicat pe teren și i-a cerut să părăsească gazonul. Din primele patru noi rezultate parvenite, el era singurul pozitiv. „Au apărut crampe musculare peste tot și transpiram foarte tare. Aveam impresia că fac o sesiune de lucru pentru muscultaură doar când încercam să mă ridic de pe canapea. Avea dureri de cap și o oră întreagă. În a șasea zi, am încercat să alerg 15 minute. A fost ca un maraton de trei zile. Frica? Asta se întâmplă între tine și creierul tău. Mai ales, noaptea.”