Cum prevenim si tratam tulburarile de alimentatie

De: Cancan
Publicat: 05/07/2007 | 00:00

ADRIANA POPESCU Din ce in ce mai multe persoane dezvolta o adevarata obsesie pentru greutatea corporala. Unele ajung sa se infometeze si practica orice metoda de slabire, devenind in timp anorexice. La polul opus se afla bulimicii – cei care nu-si pot controla apetitul si se supralimenteaza. Medicul Ovidiu Cristian Chiriac ne-a spus cum se manifesta aceste afectiuni, petrecute pe fond nervos, si cum pot fi prevenite si tratate. Astfel, persoanele anorexice mananca ingrijorator de putin si folosesc laxative, diuretice si clisme pentru a slabi. In timp, pierd masa osoasa si devin anemice. De multe ori, apar complexe de inferioritate, iar in cazuri cronice, depresia duce la suicid. Bulimicii, in schimb, mananca enorm dupa care isi povoaca voma. Cantitatea de alimente retinuta in stomac este variabila, astfel ca aceste persoane pot fi slabe sau pot avea greutate normala. Voma frecventa provoaca insa arsuri ale esofagului, refractia gingiilor, aparitia cariilor, iar pe fond psihic apare sentimentul de vinovatie dupa o masa copioasa si scaderea increderii in sine. Aceste obiceiuri pot fi prevenite inca de la orele de biologie si anatomie, din scoala, iar profesorii trebuie sa ii informeze pe copii despre consecintele tulburarilor alimentare. Parintii adolescentilor trebuie sa fie capabili sa recunoasca semnele afectiunilor si ia masuri, de preferinta, sub indrumarea unui specialist. Printre semnele care trebuie sa le dea de gandit sunt regimul alimentar al adolescentului, grija excesiva pentru aspectul fizic, izolarea, folosirea laxativelor. In tratamentul anorexicilor, este nevoie si de ajutorul unui psihoterapeut, iar cauzele severe necesita spitalizare, timp in care pacientul este hranit artificial. Nu exista un tratament standard, dar se utilizeaza cu succes metodele educationale autoritare, dar prietenoase, fata de bolnav. Acestuia trebuie sa i se reaminteasca gravitatea afectiunii si sa fie incurajat sa infrunte realitatea. Raporturile create intre pacient si terapeut duc la cresterea increderii in sine si la ruperea barierelor sociale. De asemenea, sedintele de terapie in grup, cu membrii familiei si cu alti bolnavi, pot fi de mare ajutor.