Cum simt grafferii clădirile care au nevoie de “ajutor”

Scot clădirile din anonimat și le transformă în opere de artă pe care oamenii vin să le vadă. Opere pe care turiștii le admiră, le fotografiază, care le captează atenția. Sunt grafferii din școala veche, cei care au pus pentru prima oară mâna pe un spray atunci când aveau 13-14 ani. Nu știau ce să facă cu el, așa că își scriau numele pe pereți. Încercau să fie cât mai originali, să se „semneze” cât mai interesant. Au trecut apoi la desenat timid pe picioarele podurilor sau pe clădiri abandonate, acolo unde își putea exprima creativitatea.

Au început să învețe să mânuiască spray-ul, să îmbine culorile și să creeze opere din ce în mai complexe, au crescut și au făcut-o fără să uite de pasiunea lor: graffiti-ul. Au participat la festivaluri, ateliere și au schimbat între ei sfaturi, tuburi de spray, sabloane și idei. Au făcut opere comune și au împrumutat materiale. Acum, se întrețin din asta. Au graffiti shop-uri și își etalează creativitatea și talentul pe clădirile corporațiilor, pe clădirile particulare și ale autorităților, la cererea lor.

Sunt căutați pentru a-și pune amprenta pe baruri, cafenele, camere, centrale sau clădiri. Autoritățile îi încurajează, le oferă materiale și spații, îi plătesc pentru un București mai colorat, mai viu, organizează festivaluri și concursuri pentru toti tinerii pasionați de graffiti.

Arta graffiti-ului a devenit din ce în ce mai prezentă în București și, din fericire, din ce în ce mai prezentă la un nivel profesionist. Avem picturi murale care pot concura cu opere mari din Europa. Picturi care fascinează pe oricine le vede, prin amploare, paletă de culori și detalii.

Dar cine decide ce și unde se pictează?

În primul rând, dacă este vorba despre un spațiu public, autoritățile sunt cele care contactează artiști sau organizează un concurs. Autoritățile pot contacta un artist care să vină cu mai multe idei pentru un anume loc ce se dorește pictat. În funcție de spațiu, artistul negociază stilul operei, semnificația, manopera și timpul de execuție. Locurile diferă în funcție de amplasare, genul clădirii, starea acesteia, dar și alte detalii.

Dacă este vorba despre un spațiu privat, de obicei proprietarii de clădiri sau antreprenorii decid să investească într-o astfel de pictură murală. Fie că vorbim despre o cafenea, un bar sau o librărie, proprietarii acestor clădiri, fie că le folosesc ei înșiși sau le dau spre închiriere, pot alege să integreze arta urbană în afacerea lor. Este o investiție destul de mare, însă o astfel de pictură și un astfel de loc poate atrage mai mulți clienți, inclusiv turiști. Cu siguranță, deși este arta urbană, acest tip de artă nu este tocmai ieftin. Artiștii sunt plătiți în funcție de complexitatea și mărimea operei, dar și pentru experiența lor.

Bucureștiul are o mulțime de clădiri simbolice care sunt extrem de interesante și intens vizitate de către turiști. Mai nou, însă, străinii sunt atrași și de arta urbană, așa că unele clădiri din București poartă cu mândrie amprenta grafferilor români pe ele, fenomen care continuă să ia amploare.

Iar dovadă este strada Arthur Verona. O stradă care apare în toate ghidurile și articolele despre București, ca un must see pentru turiști. Pe lângă clădirile și monumentele care fac parte din Patrimoniul Turistic, strada Arthur Verona este, poate, cea mai fotografiată stradă din Capitală. Pentru că este simbolul artei urbane și este plină de graffiti, turiștii fac aici cele mai frumoase fotografii și se bucură de opere cu adevărat spectaculoase. A devenit rapid zonă artistică protejată și este, de mai bine de un deceniu, simbolul creativității artiștilor urbani români.