„De doua ori pe saptamana facem 37 km pana la cabinetul de logopedie”

De doua ori pe saptamana facem naveta din satul nostru si pana in oras(37 km) cu baietelul nostru care are doar 2 ani si 10 luni si sufera de o boala psihica:”intarziere mintala” la un cabinet de logopedie. Ionut este baiatul nostru de la 3 saptamani de cand s-a nascut iar mama lui l-a abandonat intr-un centru de plasament.De cum l-am luat l-am iubit si-l iubim ca si cum ar fi sange din sangele nostru iar aceasta intarziere mintala a mostenito de la mama lui naturala.Ionut este un copil frumos, linistit, rade cu toti cunoscutii si s-a obijnuit cu aceste deplasari pe care le facem si pe ploaie si pe soare.Si cum nu era deajuns acest handicap Ionut mai are si strabism congenital la ochiul stand dar nu se poate face nimic deoarece este mic si numai dupa 3 ani poate sa ii dea un tratament.Este foarte greu dar trebuie sa mergem inainte cu gandul ca intr-o zi o sa-l auzim si pe el strigandu-ne „mami”si „tati”.Parintii lui naturali in tot acest timp nu s-au interesat macar o singura data de el in schimb noi platim masina sa mearga de sarbatori cu noi sa-i vizitam fara sa avem vreun regret apoi. Va multumim tuturor. Pora Delia Tismana (Gorj)