Destinul tragic al lui Agostino Di Bartolomei

Pe 30 mai 1984, Agostino Di Bartolomei se pregătea să-și conducă echipa in finala Cupei Campionilor Europeni cu Liverpool chiar pe Stadio Olimpico, arena unde era venerat ca un împărat roman.

Avea sa fie cel mai important meci al vieții sale, după cum el însuși urma să declare. Nu știa, însă, că acela va fi și ultimul jucat în tricoul giallorosso, pe care l-a iubit cel mai mult. Peste alți 10 ani, fix pe 30 mai 1994, Di Bartolomei se sinucidea, împușcandu-se în inima care a bătut doar pentru Roma.

Ago, asa cum era alintat de tifosii din Curva Sud de pe Olimpico, a fost arhetipul perfect al unui lider total. Înalt, carismatic, inteligent, elegant, cu o viziune a jocului extraordinara, grațios în mișcări, capabil sa ofere pase de mare precizie colegilor sai și posesorul unui șut de la distanta de temut, Di Bartolomei a fost primul mare simbol al Romei, înaintea lui Bruno Conti, Giuseppe Giannini, Francesco Totti sau Daniele De Rossi.

Calitățile sale l-au impus rapid drept IL CAPITANO, liderul absolut al celei mai spectaculoase linii de mijloc de la începutul anilor ’80, cu Carlo Ancelotti, Bruno Conti și brazilienii Falcao și Toninho Cerezo. În cei 12 ani petrecuți la AS Roma, Di Bartolomei a jucat 308 meciuri, dintre care 148 cu banderola pe braț, înscriind 67 de goluri.

Legendarul căpitan al Romei și-a condus echipa spre primul scudetto după 40 de ani de așteptare, în 1983, iar în sezonul următor, a fost elementul fundamental al calificării în finala Cupei Campionilor, pierdută la penalty-uri în fața lui Liverpool chiar pe Stadio Olimpico.

Acest eșec a avut urmări ireversibile asupra activității și, ulterior, a vieții lui Ago, în ciuda triumfului din Cupa Italiei. Nils Liedholm a plecat la AC Milan și locul său a fost luat de Sven Goran Eriksson, care dorea să impună un stil mai rapid jocului Romei, iar Di Bartolomei nu se încadra în peisaj. Astfel, simțindu-se cumva respins de clubul căruia îi dăruise totul, acesta a fost nevoit să plece la Milan, deși era în apogeul carierei, la 29 de ani.

Agostino Di Bartolomei a plecat de la Milan în 1987, chiar înaintea venirii lui Arrigo Sacchi. A mai jucat un an la Cesena, iar cariera și-a încheiat-o în obscuritatea ligii a treia italiene, la Salernitana, pe care a condus-o spre promovarea în Serie B, după 23 de ani.

Retras din fotbal la 35 de ani, Di Bartolomei spera ca Roma să îi ofere o funcție onorifică în structura organizatorică a clubului, dar nu a primit nimic. Nereușind să se acomodeze cu viața de după fotbal, Ago a căzut pradă depresiei. După ce și-a deschis propria școală de fotbal la Salerno, unde a antrenat chiar fostul său coleg de la Roma, Carlo Ancelotti, Di Bartolomei a acumulat datorii greu de suportat. Mai mult, banca a refuzat să-i acorde un împrumut, iar problemele financiare tot mai mari l-au împins spre suicid.

În dimineața zilei de 30 mai 1994, la fix zece ani dupa finala cu Liverpool, Agostino Di Bartolomei s-a sinucis în vila sa din San Marco di Castellabate, unde locuia alături de soția sa, Marisa, băiatul lui de 12 ani, Luke, și fiul vitreg, Gianmarco. „Nu văd nicio cale de iesire”, a scris pe biletul sau de adio inainte de a se impușca în inimă. Avea doar 39 de ani!

Ca o reparatie morala tardiva, AS Roma a denumit terenul de antrenament de la Trigoria dupa legendarul sau capitan, care a simtit, mai mereu, in ultimul deceniu de viata ca a pierdut mai mult decat un simplu meci, in 1984, pe Olimpico.