El este Alexandru, tânărul care a supraviețuit unei explozii, dar a murit din cauza a două bacterii luate din spital

De: Cancan
Publicat: 09/11/2018 | 13:59

Infecția l-a doborât pe Alexandru Gabriel Băiașu, al cărui corp a rămas fără piele după arsurile profunde, de gradul III, pe 70% din corp.  

Alexandru Gabriel, din Piatra Neamț, a murit, joi, la spitalul Grand Hôpital de Charleroi, din Belgia, unde fusese transportat în urmă cu câteva zile.

Imediat după explozie, Alexandru a fost transportat la spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi, cu arsuri pe aproximativ 75% din suprafaţa corpului. Apoi, cu o aeronavă C-27J Spartan, el a fost transportat în Belgia.

Ionel Băiaşu, tatăl lui Alexandru, l-a însoţit pe fiul lui tot drumul până în Belgia. Într-un interviu acordat mesagerulneamt.ro, Ionel Băiaşu a făcut mărturisiri cutremurătoare înainte ca fiul lui să moară.
Eu eram la serviciu, am întârziat că am avut mai mult de lucru şi… am venit după ora 4 acasă. Am aflat de la un cetăţean care mi-a trântit-o în faţă că băiatul meu era o torţă în flăcări. Vă daţi seama în ce stare eram, mi-a spus-o direct în faţă, fără ocolişuri, după ce am văzut casa distrusă… În mod normal, el trebuia să vină de la serviciu după mine. Şi-a luat câteva ore liber, a venit înaintea mea şi s-a întâmplat să cadă pe el… Normal, trebuia să fiu eu cel care trebuia să păţească… Gândesc în logica faptelor… Aşa stau lucrurile – eu trebuia să vin la 4, el la 5. Normal… aşa era ideal să se petreacă. Dacă trebuia cineva s-o păţească, trebuia să fiu eu, nu el!”, a spus Ionel Băiaşu.
Infecția l-a doborât pe Alexandru Gabriel Băiașu, al cărui corp a rămas fără piele după arsurile profunde, de gradul III, pe 70% din corp. Medicul plastician Ciprian Isacu declară, astăzi, 9 noiembrie, că „diagnosticul final este șoc septic cu cădere pluriviscerală. Triada asta – inimă, plămâni și rinichi – a căzut. Șoc septic înseamnă infecție. Infecția a fost de la început. Suprafața, profunzimea, toată pielea lui era arsă, pe care noi am încercat s-o înlocuim… S-a făcut tot ce s-a putut. Fizic e de muncă. Un ars nu e infarct. Dar, în pofida vârstei, arsurile profunde și extinse ale pielii… Ce să mai spun?! Cuvintele nu-și găsesc locul”.