Floarea de colț. Tradiția și semnificația la români. Ce pățeau cei care o culegeau înainte de Revoluție

Floarea de colț este o plantă care a fost declarată monument al naturii. Este o plantă extrem de rară și protejată prin lege încă din 1931. În România, este ocrotită în rezervațiile naturale din Piatra Craiului, Munții Bucegi și Ciucaș.

Un simbol național în Austria și Germania, floarea de colț este întâlnită în arta populară, basme și legende. În România, planta este un simbol al dragostei. Înseamnă puritate și curățenie în limbajul florilor. Pentru a-și dovedi iubirea și curajul, tinerii urcau până în vârful munților pentru a culege flori de colț și a le dărui partenerelor.

Floarea de colț impresionează datorită frunzelor catifelate, de dimensiuni diferite, așezate, în formă de cerc, în jurul tulpinei. Florile sunt compuse din petale albe, imaculate. Planta crește în munții calcaroși, pe versanții abrupți și însoriți, pe stânci.

Floarea de colț creștea, în urmă cu ani buni, inclusiv pe pajiștile montane, însă a fost culeasă fără discernământ de către turiști și, acum, este amenințată cu dispariția. Înainte de Revoluție, cei care o culegeau erau condamnați la închisoare.

În România, planta are o înpălțime cuprinsă între 5 și 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb-argintii. În alte țări, floarea de colț poate crește chiar și până la 80 cm.