FLORIN PIERSIC a vorbit pentru CANCAN.ro despe cel mai mare regret al său. Urmăreşte un interviu savuros cu marele actor

De: Cancan
Publicat: 31/03/2016 | 00:10

Domnule Florin Piersic, aţi luat un premiu important în această seară. Am văzut că pe scenă aţi avut un moment în care aţi lăcrimat…

”Amintindu-mi de filmele pe care le-am făcut, de partenerii mei, de regizorii cu care am lucrat, nu pot să-i amintesc pe toţi, pentru că sunt foarte mulţi, dar gândiţi-vă că în cele 46 de filme pe care le-am făcut e greu să trec cu vederea, mă emoţionez pentru că ştiu că mulţi dintre ei, spun foarte adevărat, mulţi dintre ei ar fi meritat să fie şi ei aici. Şi acuma, eu i-am iubit, eu am fost unul dintre cei care mi-am iubit colegii, regizorii, toţi colaboratorii, până şi omul care îmi aducea calul la filmare sau eu când mă duceam după calul meu Ciprian, şi pe ăla l-am adorat şi l-am ţinut în braţe. Aşa că, trebuia să fiu emoţionat cu atât mai mult …”

Aveţi un regret? Există ceva ce nu aţi făcut în viaţa dumneavoastră?

”Nu am niciun regret, atâta este regretul meu că nu îi mai am pe părinţii mei lângă mine să se bucure de ceea ce fac eu în ultima vreme cu atâtea premii şi cu atâtea, cum să spun, satisfacţii din partea publicului, în primul rând, pentru că dacă nu era publicul eu nu eram Florin Piersic. ”

Mai sunt lucruri pe care doriţi să le faceţi? Cum ar fi?

”Să găsesc un elixir al tinereţii şi 2, 3 ani să-mi dai tu şi ceilalţi să mai întineresc puţin şi să mai pot şi eu să mă ţin de femei cum mă ţin de tine să nu cad.”

Viaţa lui Florin Piersic

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC, astăzi UNATC), promoţia 1957. La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti obţinând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni şi şoareci sau Orfeu în Infern, piese care au scos în evidenţă geniul, naturaleţea şi prospeţimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Naţional din Bucureşti). În anii ’60, Florin Piersic se căsătoreşte cu actriţa Tatiana Iekel, care i-a dăruit şi primul copil, pe Florin Jr. A doua soţie a fost tot o actriţă, Anna Szeles, alături de care a devenit tată pentru a doua oară. În 1985 Anna Széles a cerut şi a obţinut divorţul şi s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea şi pe fiul lor, Daniel. În 1993, după o relaţie de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Török, de asemenea originară din Cluj. În 26 ianuarie 2011 cinematograful „Republica” din Cluj-Napoca a fost redenumit în cinematograful „Florin Piersic”. De-a lungul timpului Florin Piersic a primit titlul de „cetăţean de onoare” al mai multor oraşe precum: Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, Bucureşti sau Galaţi.La 10 decembrie 2012, prin decretul preşedintelui Nicolae Timofti, actorului i s-a acordat cetăţenia Republicii Moldova. Florin Piersic a adresat o scrisoare preşedintelui moldovean motivând solicitarea prin faptul că acolo este primit foarte bine de oameni şi se simte iubit, iar tatăl lui a activat, în calitate de medic veterinar, atât în Bucovina cât şi în Basarabia (la Cernăuţi, respectiv Soroca). În anul 2009 Florin Piersic înregistrează un disc de autor la casa de discuri OVO MUSIC: „Florin Piersic – Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov”. Toate cele 10 melodii sunt compuse de Dan Iagnov: „O poveste de o zi”, „Latino lasciv”, „Anemone mii”, „Femeia e secretul”, „Şi ploua…”, „Pe cărările vieţii”, „Poveste cu un saxofon”, „Viaţa este o poveste”, „Cînd ninge” şi „Un pas pe zăpadă”. Versurile cântecelor „Latino lasciv” şi „Anemone mii” sunt scrise de Dan Iagnov. Versurile celorlalte cântece sunt scrise de Andreea Andrei.

Larisa Ciută

Larisa Ciută

This browser does not support the video element.