Fondatorul IKEA, Ingvar Kamprad a murit. Era miliardar, însă mergea cu metroul

De: Cancan
Publicat: 28/01/2018 | 15:33

Anunţul a fost făcut public de compania magnatului, scrie RT. Reprezentanţii companiei sale îl descriu ca fiind „cel mai mare antreprenor al secolului XX”. Din primele informaţii, miliardarul a murit în reşedinţa sa din Smaland, scrie BBC.

 “Nu cred că am purtat vreodata haine care să nu fi fost cumpărate la mâna a doua. Vreau să dau un exemplu bun a explicat Ingvar Kamprad în cadrul unui documentar care a fost difuzat de canalul suedez TV4. 

Kamprad şi-a creat reputaţia unui miliardar chibzuit cu banii. În ciuda averii sale uriaşe, este cunoscut ca o persoană cam zgârcită. Prefera să meargă cu metroul la lucru, iar maşina pe care o conducea era un Volvo vechi, potrivit relatărilor din presa suedeză.

În 2012, a ajuns în atenţia presei după ce a declarat că o factură de 22 de euro, pentru un tuns în Olanda, i-a depăşit bugetul prevăzut pentru acest lucru şi că preferă să se tundă în ţările în curs de dezvoltare precum Vietnamul.

Kamprad a început să facă bani din comerţ încă din adolescenţă când, călare pe o bicicletă a început să vândă chibrituri, a continuat cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşti.

În 1943 a fondat IKEA la vârstă de 17 ani începând să vândă diverse bunuri de consum precum pixuri, portofele, rame de tablou, fete de masă sau ceasuri. De abia în 1947 a început să vândă piese de mobilier. În anii ’70 s-a mutat, pentru a evita taxele din Suedia, în Danemarca, iar apoi în localitatea elveţiană Epalinges, însă din 2014 s-a întors în Suedia.

Începând cu 2010, Ingvar Kamprad s-a retras treptat de la cârma companiei pentru a le face loc celor trei fii ai săi. Despre Ingrad se mai spune că a fost membru al mişcării pro-fasciste din Suedia în 1942. Este se pare şi motivul pentru care a dublat donaţiile companiei sale de caritate la aproape 100 de milioane de lire sterline şi şi-a rugat angajaţii să-l ierte.

Un fost asistent executiv, Johan Stenebo, a scris într-o carte despre Kamprad că acesta se consideră un om al poporului, un fost alcoolic dislexic şi uşor stupid. Cu toate acestea, subliniază Stenebo, rămâne un om incredibil de clar, cu o minte ascuţită, atentă la cel mai mic detaliu.