Imagini exclusive cu Horațiu Mălăele & soția! Sunt căsătoriți de 30 de ani, dar…
Pe Horațiu Mălăele nu ai cum să nu-l iubești! Este un actor ieșit din tipare, în sensul bun, îți sare în ochi prin aproape tot ce face! A bifat deja 30 de ani de căsnicie, dar pe Gabriela, aleasa inimii sale, doar amicii o cunosc! Asta pentru că stă departe de lumea mondenă. Cei doi au fost însă fotografiați de CANCAN.RO, SITE-UL NR.1 DIN ROMÂNIA, la Premiile Gopo, și se vede clar că flacăra iubirii lor este încă vie…
Îmbrăcați elegant, Horațiu Mălăele și Gabriela, soția lui, au ajuns la Teatrul Național, unde au avut loc Premiile Gopo. Înainte de festivitate, cei doi au schimbat mai multe vorbe cu diferiți invitați, politețuri, amabilități… Horațiu Mălăele nu a uitat, nici măcar o clipă, de soția lui, în tot acest timp. A luat-o de după umeri, i-a șoptit ceva la ureche, au zâmbit.
La un moment dat, actorul i-a prins mâna și așa au rămas cei doi, în timp ce s-au întreținut cu niște cunoscuți. E clar, imaginile sunt argument, flacăra iubirii arde intens în familia Mălăele! (CITEȘTE ȘI: HORAȚIU MĂLĂELE, ÎN DOLIU: ”DOAMNE, AI ȘTIRE ȘI DE…”)
Horațiu Mălăele, familie de vis!
Actor, regizor, desenator, scriitor și globetrotter pasionat, Horațiu Mălăele (66 de ani) și-a păstrat mereu familia protejată de mass-media. Soția sa, Gabriela, se află în boardul de conducere al unei corporații, în timp ce Bogdan (30 ani) joacă în mai multe piese, câteva pe același afiș cu tatăl său, iar Cristian (28 de ani) a studiat regie de film și are propria firmă de producție de profil.
Horațiu Mălăele, despre cum a devenit geniu
“Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine + profesori și copii, eram numit «prostu’ clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: «Tu ești un geniu.» Iar eu am început să fiu”, avea să povestească Horațiu Mălăele, după ce a ajuns celebru și, mulți spun, unic. (VEZI ȘI: SUPER RECUNOASTERE PENTRU UN MARE ARTIST! S-A INAUGURAT SALA DE TEATRU HORATIU MALAELE LA FETESTI)
Horaţiu-Valentin Mălăele a absolvit Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu, iar în 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, la clasa profesorului Octavian Cotescu. Iniţial, dorea să facă Arte Plastice, dar destinul se pare că era altul.
Hotațiu Mălăele, roluri în teatru
Studioul Casandra: Fadinard, Pălăria florentină de Eugene Labiche, regia Ovidiu Schumacher, 1974; Un hoţ, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia Octavian Cotescu, 1974; Bota, Procese de Alexandru Voitin, regia Octavian Cotescu, 1974; Tartaglia, Regele Cerb de Carlo Cozzi, regia Bogdan Berciu, 1975
Teatrul Tineretului Piatra Neamţ: Dorde, Tinereţe fără bătrâneţe de Eduard Covalli, regia Cătălina Buzoianu, 1975; Mr. D. Hosner, Dosarul Andersonville de Saul Levitt, regia Emil Mandric, 1975; Truffaldino, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Iulian Vişa, 1976; Dromichaites, Muntele de Dumitru Radu Popescu, regia Emil Mandric, 1977; Tyll, Eulenspiegel de Charles de Coster, regia Cătălina Buzoianu, 1981
Teatrul Nottara: Dufausset, Mâţa în sac de Georges Feydeau, regia Dan Micu; Maiorul, Familia Tot de Istvan Orkeny, regia Valeriu Paraschiv; Srnerdeakov, Karamazovii după F.M. Dostoievski, regia Dan Micu, 1981; El, De ce dormi, iubito? de Jos Vandela, regia Valeriu Paraschiv, 1981; Varga, O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, regia Horaţiu Mălaele, 1982; Ion, Aceşti îngeri trişti de D.R. Popescu, regia Mircea Cornişteanu, 1983; Scapino, Scapino de Moliere, regia Alexandru Dabija, 1985; Babalete Olelie, Vînătorii de Fănuş Neagu, regia Ion Cojar, 1985; Stroescu, Într-o dimineaţă de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu, 1988; Potiekalnikov, Sinucigaşul de Nikolai Erdman, regia Cornel Mihalache, 1991; Poche-Chandebise, Puricele de Georges Feydeau, regia Horaţiu Mălăele, 1993; K. Muller, Unde-i revolverul? de Georgy Gabor, regia Mircea Cornişteanu (CITEȘTE ȘI: SCANDAL LA PREMIILE GOPO 2019, DUPĂ CE PE SCENĂ S-AU CÂNTAT MANELE! DECLARAȚIA OFICIALILOR GALEI, DUPĂ CE VEDETELE AU CRITICAT MOMENTUL)
Teatrul Odeon: Lelio, Mincinosul de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur, 1991; Carlo Goldoni, Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, regia Horaţiu Mălăele
Teatrul Odeon şi Theatrum Mundi: Profesorul, Lecţia de Eugen Ionescu, regia Horaţiu Mălăele, 1996
Teatrul Naţional Bucureşti: Neînţelesul, Podu’, text de Horaţiu Mălăele, după Paul Ioachim, 1999
Teatrul Bulandra: Directorul, Şase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1995; Wally Murdock, Cafeneaua de Sam Bobrick şi Ron Clark, regia Horaţiu Mălăele, 1997; Vanea, Unchiul Vanea de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonski, 2001; Vasili Vasilici Svetlovidov, Măscăriciul după A.P. Cehov, regia Horaţiu Mălăele, 2005
Teatrul de Comedie: Ivan Alexandrovici Hlestacov, Revizorul de N.V. Gogol, regia Horaţiu Mălăele, 2006
Companii independente: Paznicul, Escrocii în aer liber de Ion Băieşu, regia Horaţiu Mălăele, 1994; Ofiţerul, Un deţinut la Auschwitz de Alain Bosquet, regia Domniţa Munteanu
Actorul de film Horațiu Mălăele
Horațiu Mălăele a jucat, de asemenea, în foarte multe filme, unele dintre ele fiind adevărate capodopere: Păcală (1974); Muntele ascuns, regia Andrei Cătălin Băleanu, 1974; Gloria nu cîntă, regia Alexandru Bocăneţ, 1976; Pentru patrie (1978) – sublocotenentul Spiroiu; Septembrie, regia Timotei Ursu, 1977; Cântec pentru fiul meu, regia Constantin Dicu, 1979; Pădurea nebună, regia Nicolae Corjos, 1982; Melodii la Costineşti, regia Constantin Păun, 1983; Piciul, regia Iosif Damian, 1984; Secretul lui Bachus (1984); Primăvara bobocilor (1987); Secretul lui Nemesis (1987); Secretul armei… secrete, regia Alexandru Tatos, 1988; Maria Mirabela în Tranzistoria (1989); Miss Litoral (1991); Casa din vis, regia Ioan Cărmăzan, 1991; Divorţ… din dragoste (1992); Această lehamite, regia Mircea Daneliuc, 1993; Timpul liber (film de Valeriu Drăguianu), regia Valeriu Drăguianu, 1993; Această lehamite (regia Mircea Daneliuc), 1994; Amen, regia Costa Gavras, 2001; Magnatul (2004); Ticăloşii (2007); Vine Poliţia, Traian Corbescu, 2008; Poker (2010); Ultimul corupt din România (2012); Las Fierbinți, (2012 – 2013) – serial TV
Horațiu Mălăele este și regizor de teatru, dar și de film. A luat, în bogata-i carieră, numeroase premii, atât pentru interpretare, cât și pentru regie.