INTERVIU Tatal lui Burleanu povesteste cum a fost umilit fiul sau si ce a simtit cand a vazut plicul de la DNA in cutie!
Gheorghe Burleanu, tatal actualului presedinte de la FRF, a strans 353 de partide pe prima scena a fotbalului romanesc, multe dintre jocuri fiind in tricoul echipei Selena sau FCM Bacau. Tatal sefului de la Casa Fotbalului a oferit un interviu pentru CANCAN.ro si a vorbit despre cariera sa, dar si despre fiul sau.
Buna ziua domnule Burleanu. De la CANCAN va deranjam. Vrem sa va intrebam despre fotbal. Cum vedeti acest final de campionat?
Sa va spun ceva, eu sunt stelist. Bine, tin cu Bacaul, dar aici nu prea mai e nimic, toata lumea e resemnata. Poate avem nevoie si noi de un om cu energia Olgutei de la Craiova. Eu m-am retras total, iar acum sunt cu minifotbalul, acolo unde detin functia de presedinte al Asociatiei Judetene. M-am canalizat aici din 2006. La fotbalul mare nu prea mai exista sperante. La Bacau suntem satui de vrajeala. Stadion nu avem…E una dintre supararile mele, in orasul acesta am ajuns sa traim din amintiri.
„Vorbesc rar cu fiul meu”
Ati incercat sa vorbiti cu fiul dumneavostra despre acest lucru. Sunt mai multe proiecte pentru centre zonale, poate si Bacaul ar merita putina atentie!
Ce se intampla, eu cu Razvan ne auzim foarte rar. De Craciun si de Paste ne vedem, iar de fotbal nu discutam niciodata.
Totusi, cum s-a schimbat viata dumneavoastra dupa ce fiul a ajuns in fruntea FRF?
A mea nu s-a schimbat! Pe nevesta-mea a miscat-o microbul asta. Ea era cu telenovelele, iar acum a inceput sa se priceapa si la fotbalul, mai trebuie invatata jocul la ofsaid, atat! Era cu “Trandafirul Negru”, iar acum sta la meciuri, e liniste totala cand e fotbal la televizor, iar uneori trebuie sa am eu grija de mancarea care e pe foc. Tot cu Steaua trage si ea!
E de inteles. Sotia dumneavoastra ce a vrut pentru Razvan, fotbal sau carte?
El a ales singur si mers pe carte, mai ales dupa ce a terminat junioratul. La fotbal l-am luat cu mine, sa nu-l las singur acasa. Nu ma duceam la antrenamentele lui, nu ma bagam. Am fost o singura data cu el, la o selectie la lotul national, la Tecuci, cred ca avea vreo 16 ani. Era el si Andrei Cristea. Pe Andrei l-a chemat la lot, iar pe el nu. Ce am vazut atunci la selectie era jenant. Unde lucreaza mama, unde munceste tata! Se intampla si azi. Sa va povestesc ceva, asta daca imi permiteti!
Va rog…
Cativa ani am avut si eu o scoala privata, cu pusti pana in 12 ani, dar cand am vazut ca le fur copilaria si nu au nicio perspectiva in oras, i-am imprastiat. Percepeam o taxa de 60 de lei pe luna si erau copii foarte talentati. Nu prea mai stiu nimic de ei, unul e pe la Cora, altul pe la Metro.
„I-am spus ca se baga in mociral, am fost impotriva candidaturii lui. Si acum spun la fel”
Ati vorbit de copii. Nu va pare rau ca nu aveti nepoti?
Astept nepotii de multa vreme! Sa vedem, sa se aseze si Razvan, sa aiba casa lui. Mai am un baiat de 26 de ani. A terminat Dreptul si a jucat si el fotbal, insa intr-o zi s-a simtit si el nedreptatit, a venit plangand acasa si nu s-a mai dus. Acum e cu sporturile extreme.
Sunteti mandru de ce a realizat Razvan?
Sunt, ca orice parinte. Dar sa stiti ca eu nu am fost de acord sa candideze la FRF. Noi eram linistiti cu minifotbalul. Aveam de ce ne bucura, erau si performante. Singurul lucru pe care i l-am spus cand am auzit ca isi depune dosarul sa candideze a fost ca se baga in mocirla. Si nu am mai dezvoltat subiectul. Daca acum ar fi alegeri din nou, eu o sa-i spun acelasi lucru. El e foarte orgolios si foarte corect, dar si incapatanat.
Sa inteleg ca acceptati cu greu criticile pe care le primeste?
M-a uimit scandalul cu DNA-ul, plangerea lui Mititelu legata de Piturca. Am tremurat, dar cand mi-a venit acasa plicul cu “neinceperea urmarii penale” parca m-am nascut din nou. Noi suntem oameni cu frica de Dumnezeu, sinceri. Dumnevoastra stiti cate cartonase rosii am luat eu in cariera?
Recunosc ca nu!
Eu am jucat 353 de meciuri in Divizia A si, in total, peste 600 oficiale, dar nu am luat nicun cartonas rosu. Si atentie, eram mijlocas inchizator, copertina, asa se spunea. Nu am luat niciun rosu! Deci…
CITESTE SI:
Ion Margarit