ÎPS Pimen va fi înmormântat vineri. La slujbă vor putea participa și credincioșii

Reprezentanții Patriarhiei Române au anunțat că slujba de înmormântare a IPS Pimen va avea loc vineri, începând cu ora 11, la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava. La slujbă vor putea participa și credincioșii care vor să-i aducă un ultim omagiu părintelui.

Slujba de înmormântare va fi oficiată în catedrala ortodoxă din Suceva, în mănstirea Sfântul Ioan cel Nou, unde a trăit arhiepiscopul Pimen în ultimii 29 de ani. Ulterior, trupul neînsuflețit al părintelui va fi transportat la mănăstirea Sihăstria Putnei.

ÎPS Pimen va fi înmormântat după regulile stricte date de pandemia de coronavirus. Sicriul sigilat în care se află trupul neînsuflețit al părintelui va fi preluat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Credincioșii vor avea acces în curtea mănăstirii respectând distanța socială impusă de autorități. (CITEȘTE ȘI: ULTIMA DORINȚĂ A ÎPS PIMEN. ȘI-A PREGĂTIT SICRIUL ȘI…)

ÎPS Pimen, 69 de ani în slujba Bisericii

Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în 25 august 1929 în localitatea Greabănu, județul Buzău, la botez primind numele Vasile. A urmat cursurile medii ale liceului din Râmnicu Sărat, după care, între 1948 şi 1951 a studiat la Semi­narul monahal de la Mănăstirea Neamţ, ca frate de mănăstire, absolvind în 1951. La 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, pri­mind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit întru ierodiacon, scrie ziarullumina.ro.

În anul şcolar 1951-1952, a fost numit profesor pentru ciclul al ll-lea în cadrul Şcolilor mănăstireşti de la Neamţ şi Secu, apoi pedagog la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1952-1953). Între 1953 şi 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a obţinut licenţa cu lucrarea „Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale”.

A fost hirotonit întru ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universitatea din Köln. Bun slujitor şi gospodar, a fost numit iconom şi apoi stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961).

În continuare, a împlinit diferite ascultări: preot duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) şi arhimandrit (1975). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava.