Lecția de viață predată de un vasluian fără picior: ”Unii nu știu cum să ajungă la crâșmă, eu…”

Adevărată lecție de viață pe care o oferă Kristin Petrache, din Podu Oprii, comuna Bunesti Averesti, care a rămas fără un picior, în urmă cu 10 ani. Bărbatul în vârstă de 37 de ani și-a pierdut piciorul după un accident cumplit. Cu toate acestea, este unul dintre cei mai harnici oameni din comună. Muncește în două cârje!

“Eu nu stiu încotro s-o iau dimineața, după muncă, ori alții nu știu cum să ajungă mai repede la crâșmă”, spune Kristin Petrache, potrivit vremeanouă.ro.

“Mă credeți că merg și cu combina, și cu tractorul?! Muncesc, pentru că nu pot sta degeaba. Trebuie să muncesc, ca să îmi întrețin familia. Că nu ai cu ce trăi dacă nu muncești. Să stai să aștepți să vină de sus? Nu vine”, spune bărbatul.

Într-o zi din septembrie s-a întâmplat nenorocirea! Lucra pe combină. “M-am dus la treierat cu o combină, la Botești. Și s-a înfundat acolo o treabă și, când am călcat, mi-a prins piciorul și… Îmi mai aduc aminte, dar parcă nu mai vreau să-mi aduc aminte. Am trecut deodată peste ideea că nu am un picior. De când m-am trezit din operație, am zis că asta este, merg înainte așa”, spune el.

“N-am putut să stau cu o pensie de cât era atunci, vreo 3 milioane de lei, în bani vechi. A trebuit să vin la muncă. În fiecare zi mă trezesc dimineața și mă apuc de treabă, asta fac. Uitați, acum am fost după piese, la Vaslui, că îmi trebuie niste piese pentru tractoare, pentru semănătoare. Am plecat dimineață la Vaslui, acum vin, mă schimb și mă duc și mă apuc de treabă, să înlocuiesc piesele vechi cu cele noi”, mai spune Kristin Petrache.

A fugit de operatie, dar acum e bine!

Din cauza efortului pe care îl face, alte probleme de sănătate par a se acutiza. “Acum am o problemă cu spatele. Am fost internat la Iași, trebuia să mă opereze de hernie de disc. Dar eu am fugit, că mi-a fost frică. Că am auzit mai multe discuții, că, dacă te operezi, o să fie mai greu, mai bine încerci cu tratament, cu fizioterapii. Și am încercat și chiar mulțumesc lui Dumnezeu, acum mă simt mai bine”, spune bãrbatul.

“Unii poate spun cã n-am ce face, în loc să stau acasă, alții mă laudă, na, fiecare cu părere lui. Dar unii sunt buni de muncă, dar stau la cârciumă. Ei se scoală dimineața și nu știu unde să se ducă să bea o bere. Eu mă scol prima dată și nu știu încontro să mă mai duc, că am prea multe pe cap. De exemplu, uite, trebuie să ies acum la treabă, la discuit, la semănat, tractorul nu merge, ceea nu merge, trebuie să văd cum le fac, să pregătesc semințele. Nu mai știu dimineața încotro s-o iau, iar ei nimeresc barul. Asta mă necăjește, dar cred că nu doar pe mine”, este convins Kristin.

Soția nu l-a părăsit, deși…

“Chiar și după 10 ani, cât are el de când a rămas fără picior, mai sunt oameni care își pun întrebarea de ce am rămas lângă el, cum de-am rămas. Dar eu n-am să renunț niciodată, pentru că dacă era să renunț, renunțam de atunci. Kristin a fost pentru mine prima mea dragoste. Eu eram micuță când ne-am împrietenit și am trecut prin multe amândoi. La 18 ani eu l-am născut pe băiatul nostru. Și Kristin a fost pentru mine și prieten, și soț, și tată, a fost totul. Niciodată nu voi renunța la tot ce-am realizat noi doi, împreună. Pentru că am trecut prin multe. Toți au fost împotriva noastră. Familia lui nu m-a vrut. Dar noi am luptat amândoi și mereu vom fi o familie”, spune, cu emotie, Mirabela, soția lui.