Magdalena Șerban, criminala de la metrou, a șocat judecătorii! Nu a avut nicio remușcare: ”Nu m-a interesat soarta ei, căutam pantaloni ieftini”

Magdalena Șerban, femeia care a împins două tinere în fața metrolui, din care una a murit, a vorbit astăzi în fața judecătorului care tranșează cazul ei. Aceasta a mărturisit că nu a avut milă fațăd e victima ei și a acțioant fără remușcări. 

Magdalena Șerban a fost adusă în sala de judecată la primul termen al procesului și a fost de acord să dea o declarație despre faptele de care este acuzată de procurori.

Cu toate acestea, înainte de a răspunde întrebărilor judecătorilor, ea a ținut să amintească faptul că ar avea probleme psihice și că vrea să fie judecată prin procedura simplificată.

Judecătorul de caz a început cu întrebări generice și a dorit să audă de la Șerban ce studii are, pe unde a muncit, care erau supărările ei din perioada anterioară crimei.

„Am bacul luat. Am făcut profesionala. Am fost concediată de la Carrefour Express unde lucram ca casieră, în decembrie, iar nivelul de trai al meu a scăzut. Mă refer la zilele în care s-au petrecut accidentele. M-am simțit rău în acea zi. Am căutat de lucru la metrou la mai multe stații, de lucru pe la chioșcuri și pe sus. M-am simțit nefolositoare. S-a întâmplat ce s-a întâmplat și îmi pare rău. Am lucrat și în Spania la curățenie. De la 17 la 28 de ani am lucrat în România și de la 28 la 38 în Spania. Și în Spania am fost internată într-un spital de psihiatrie. Am avut gânduri negre, amețeli”, a rememorat Magdalena Șerban.

Femeia a insistat că gesturi precum cele de la metrou nu îi sunt caracteristice amintind astfel că a lucrat în mediul social, cu bătrâni, în domeniul îngrijirilor, context în care nu a avut incidente.

Șerban a continuat declarația, relatat despre momentul crimei și spune că după ce și-a văzut victima pe șine, a plecat în căutarea unor „pantaloni ieftini”.

„Am început să mă uit la mai multe persoane și vedeam negru în jurul meu. Una dintre tinere s-a apropiat mai mult de mine și eu am împins-o. Finalul nu l-am văzut că am plecat. A căzut pe șine. A încercat să se ridice. Distanța era mai mare de 1.51 și nu se putea ridica. Când era căzuta ea striga dacă pot să iau geanta. Era cu mâinile întinse pe plafonul pe care așteaptă călătorii și geanta era în una din mâini. Eu am lovit geanta, nu pe ea. Nu știu dacă încerca să se ridice. Nu am încercat să o ajut pentru că voiam să plec. Numai de un bărbat putea fi ridicată de acolo”, a explicat lucid femeia.

Întrebată de judecător dacă a căutat un bărbat care să o ajute pe victima ei femeia a spus că  nu pentru că a plecat ca să își cumpere pantaloni.

„Nu, am plecat. Nu, nu am văzut că vine metroul. Toate persoanele au văzut că era cineva pe șine dar nu au ajutat pentru că au văzut că vine metroul. Eu nu am văzut că vine metroul. Am plecat de acolo, dar am auzit niște țipete. Când le-am auzit eram pe scările rulante de afară. După aceea am fost sa îmi cumpăr niște pantaloni și apoi m-a luat poliția. Nu eram curioasă ce s-a întâmplat cu persoana pe care am împins-o pe șine, pentru că voiam să îmi cumpăr niște pantaloni și neavând bani mulți la mine căutam unii mai ieftini”.