Momente dramatice în finala Românii au talent. GIM s-a prăbuşit pe scenă din cauza emoțiilor. FOTO
GIM, rapperul care a ocupat locul 2 în finala sezonului 11 de la Românii au talent, a fost protagonistul unui moment dramatic, înainte se se anunțe marele câștigător.
Așa cum se vede și în imagini, GIM este foarte emoționat și practic, stă sprijinit de Ana Maria Mărgean, fetița-minune de doar 11 ani, care s-a impus în finală.
Citește și: Românii au Talent, finala 2021, LIVE VIDEO. Ana-Maria Mărgean a câştigat marele premiu de la Pro TV
Imediat după ce Ana Maria a fost desemnată câștigătoare, GIM se lasă pe vine și se așează pentru câteva momente. Ba mai mult, atunci când Pavel Batoș vine să îi ia primele declarații, GIM nu poate vorbi. Până la urmă acesta este ridicat de Alexandra Dinu.
Florin Călinescu, emoționat până la lacrimi de prestația lui GIM
Florin Călinescu început în finala Românii au talent și a încercat să spună câteva cuvinte despre momentul artistic oferit de Gim.
Actorul care l-a îmbrățișat pe tânărul concurent abandonat de părinți a spus că ar fi vrut să se ridice, în timpul piesei dar nu a putut, culmea, tot din cauza emoțiilor.
„Nu m-am ridicat în picioare pentru că mi s-au înmuiat genunchii. Bă, sincer, cred că nu mai e nimic de făcut cu tine. Ești unul dintre cei mai mari artiști ai genului”, este comentariul scurt și cuprinzător pe care l-a făcut Florin Călinescu după momentul lui Gim.
Povestea lui GIM
Gim (Ghintan Ion Mihail) cântă dintotdeauna despre ce este și ce vede. A fost lăsat la orfelinat când avea 9 luni. De atunci, toată viața lui a fost haos. Era singurul din orfelinat care se ducea la școală și este singurul care a făcut liceul. A absolvit liceul de muzică și spune că muzica este singurul lucru care îl relaxează.
Printre cele mai mari visuri ale lui Ghintan Ion Mihai este să deschidă o casă de copii, dar una total diferită de cea în care a crescut. Tânărul, care a impresionat o țară întreagă cu versurile lui, are o poveste de viață foarte tristă.
„Am stat trei ani de zile în stradă,(…) noi avem acolo în Timișoara niște țevi, am săpat dedesubt, am pus cartoane, păturici, să nu se simtă umezeala aia,…emană atâta căldură că puteam să stau și în pielea goală în timpul iernii.
Iar când era foamea aia, făcea Dumnezeu, că altcineva nu putea să facă, să am mă..să primesc, știi…fără să cer”. În acea perioadă, tănărul spune că a lucrat cu ziua ca muncitor pe șantier. Școala a fost portița de salvare, care l-a determinat să meargă mai departe și să-și descopere pasiunea pentru muzică.