A murit scriitorul Marin Ioniţă! Cum și-a presimțit moartea: “Să nu ajung o zdreanţă roasă de molii…”

Unul dintre cei mai prolifici scriitori şi jurnalişti contemporani, profesorul Marin Ioniţă a încetat din viaţă, la Bucureşti. Avea 89 de ani şi, ca o ironie a sorţii, în urmă cu doar câteva luni, primise ca omagiu din partea celor care l-au iubit şi apreciat un medalion literar-muzical şi o lectură publică sub genericul „Marin Ioniţă – la vremea infinitului dublu“.

„Să ne întâlnim şi la 100 de ani ai dumneavoastră! Eu încerc să vă aştept!”, le spunea, cu umorul consacrat, sutelor de oameni care au umplut, cu acest prilej, sala Filamonicii din Piteşti, pentru a-l felicita. Autorul volumelor „Nu trageţi în dinozauri“, „Kiseleff 10. Fabrica de scriitori“, „Drumul dinozaurului“, şi al altor zeci de titluri privea senin şi vorbea cu sarcasm despre moarte.

„Am iubit o ţigancă de cort. O studentă din Mongolia. O colegă arabă. O negresă africană, pe o plajă de turişti. Alte femei din seminţiile deşerturilor arse de soare… Dar niciuna atât de neagră…Neagră ca de tuci, ca de smoală, ca de cărbune, ca de tăciune, ca de funingine, neagră ca negrul-de-fum… Mireasa mea pe vecie”, scria profesorul în captivanta sa poveste „Mireasa neagră”, lansată la vârsta de 85, după o experienţă trăită pe patul de spital:

“Caut motive. M-aş agăţa de orice ca să nu alunec în golul fără fund… Să nu ajung o zdreanţă roasă de molii. Să nu curgă pielea şi muşchii de pe mine. Să nu-mi zdrăngăne scheletul în auz… Să nu trec prin infernul de pe pământ… De oglindă, de o grindă, de o cracă, de un gard. De o amintire, de un gând, de o speranţă, de o amintire… De un zvon, de o poveste, de un cântec, de un sfânt zugrăvit. De o turlă de catedrală gotică. De o boltă de moschee. De un nor călător. De o pală de vânt . De un jurământ rostit, nerostit. De o uşă fără cheie. De un sân de femeie. De cer, de soare. >”.

Marin Ioniţă s-a născut la 10 iulie 1929, în localitatea Jugureni-Ulieşti, judeţul Dâmboviţa. A fost elev al Şcolii de literatură Mihai Eminescu din Bucureşti (coleg cu Nicolae Labiş, Aurora Cornu, Lucian Raicu, Niculae Stoian, Gheorghe Tomozei, Ion Gheorghe ş.a) şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Cei care vor să-şi ia rămas-bun de la maestru sunt aşteptaţi la Capela cimitirului Sf. Gheorghe din Piteşti. Înmormântarea va avea loc joi, 10 mai 2018, la Schitul Trivale. La slujba de înmormântare şi-a anunţat prezenţa ÎPS Calinic, arhiepiscopul de Argeş şi Muscel.