Povestea cofetarului roman care face furori la New York! Si-a vandut masina ca sa aiba bani de avion, iar acum face milioane

“In 1981 am plecat in mijlocul verii, dupa ce am stat trei ani de zile sa capat actele legale. Pentru ca plecam cu trei copii, cu familia. Am vrut sa plec legal, nu ilegal. Simteam ca lucrurile merg din ce in ce mai rau, iar asta s-a dovedit ca pana in 1989 asta s-a intamplat”, ne-a spus Ion Nita cu o romana impecabila, chiar daca locuieste de zeci de ani printre americani.

A plecat din tara dupa ce si-a vandut masina si s-a mai imprumutat si de 5.000 de lei pentru a-si putea cumpara biletele de avion. Nu i-a fost usor la inceput, dar Dumnezeu i-a zambit si l-a ajutat sa-si implineasca visul.

“Am plecat cu trei valize de carton, se vindeau pe la librarii pe vremea aia. Cand plecai in armata erau de lemn, noi am plecat cu unele de carton. Atunci deja planul era facut: sa imi deschid o cofetarie.

Cum am ajuns acolo am lucrat la o cofetarie timp de sase luni, dar eram un om care nu prea intelegeam, visam la acest lucru, dar cum poti sa faci asta fara sa ai un minim capital. Aici a intrat si providenta, a intrat si Dumnezeu, eu umblam tot timpul sa gasesc o cofetarie, preturile la vanzare erau de 50-60.000 de dolari, iar eu nu reusisem sa strang in sase luni, muncind si sotia mea, decat 2.000 de dolari.

Dorinta mea nu avea nici un support. Umbland asa aflu ca intr-o zona a New York-ului un italian vrea sa-si vanda cofetaria. Ne-am dus acolo, iar el ne-a intrebat de unde am auzit, ca nu am vorbit decat cu o singura persoana. Tocmai de la aia am aflat. Ne-a spus ca nu acum, ci dupa Anul Nou (nr. o vinde), deci in 1982 am deschis cofetaria si ajutorul a venit de la acest italian, care probabil ne-a placut pe noi, ca familie, si mi-a inlesnit cumpararea acestei cofetarii.

 Si am capatat sa zic cofetaria, avand 6.000 de dolari si el mi-a dat un credit pe timp de trei ani (nr. a platit in rate). Asa a inceput afacerea mea acolo, foarte simplu, el avea o clientela, eu am reusit sa o dublez, sa o triplez si acum sunt la nivel de mii de consumatori ai mei, sa zic asa. Trebuie sa astepti putin, ca Dumnezeu iti da!”, ne-a spus cofetarul, care detine acum doua sedii, unul in New York si altul in Miami, de care se ocupa sotia sa.

De clienti nu duce lipsa, fiind cunoscut in toata lumea. Cumparatorii vin si din alte state ale Americii, dar sunt si cativa din Europa care ravnesc la dulciurile facute de Ion Nita. El ne-a povestit ca a ajuns sa lucreze la cofetaria parintilor dupa ce a ramas repetent la liceu si a fost nevoit sa se transfere la o scoala de meserii.

“Vin foarte multi in perioada sarbatorilor, din Pensylvania, Conneticut, din alte state. Bine, de multe ori vin si cumpara si trimit in California.

Eu nu am facut mare specialitate, ce am dus de aici, ce am invatat in anii cat am fucntionat aici, am pus in practica acolo, pentru romani, care erau foarte putini atunci pana in 1990. Adevarul e ca afacerea mea a pornit mult mai bine dupa `90, cand au inceput sa vina mai multi romani (…).

Americanul nu este consumatorul acela care sa-si ia mai mult decat trebuie, si-a luat astazi doua prajituri, vine maine sau poimaine, cand are pofta, nu cumpara sa puna in frigider sa stea acolo si sa le tina trei spatamani.

Afacerea s-a dezvoltat firesc si acum sunt foarte multi care imi cer: domne de ce nu deschid la Conneticut, in New Jersey? Sigur le este foarte greu ca sa vina, trebuie sa-si ia o zi libera sa-si faca cumparaturile de Sarbatori si atunci oamenii cer lucrul acesta, dar nu este asa de usor! (…)Aici totul este facut manual, facem si bombonerie de chocolate, facem doar manual. Sigur m-am gandit ca in Manhattan sa fac o bombonerie care sa fie fie deschisa (…), sa fac bomboanele in vitrine, la strada sa fie atractia mai mare, dar trebuiau sa se implice si ceilalti membrii ai familiei”, ne-a mai spus Ion Nita.

Nu se considera un om bogat, iar pentru el familia este totul. Peste putin timp se va intoarce la “munca”, deoarece se apropie cu pasi repezi iarna si implicit Sarbatorile, iar cofetaria trebuie sa fie pregatita.

„Avem o cifra de afaceri de aproape un milion de dolari pe an, dar sigur am o viata normala, de clasa medie si sunt multumit. Una din fete este in Elvetia, casatorita acolo si preda engleza, cealalta este in Statele Unite, la New York, lucreaza la un spital. Toti sunt aranjati, acesta este rostul unei familii, ca fiecare sa urce.

Ei au urcat, m-au depasit, asta a fost dorinta mea, de la nivelul meu au devenit intelectuali si cu profesii mult mai specializate. Altceva ce sa vreau de la viata, decat sa ii vad fericiti pe ei si eu langa ei. (…) Nu am plecat pentru o situatie materiala, daca muncesti nu se poate sa nu acumulezi. Apoi incepi sa te gandesti, la copii ma costa scoala, daca pot sa le iau un apartament, sa ii ajut sa le fie mai bine, acestea au fost investitiile prioritare.

(…) La ora asta se ocupa baiatul meu cu fiica mea mijlocie, eu le-am predat stafeta, posibilitatea sa preia o afacere si sa o duca la acelasi nivel si sunt cam in proba de un an. Se descurca bine, eu in doua saptamani o sa fiu si eu acolo, ca vin Sarbatorile, sa-i supraveghez, sa-i ajut unde e nevoie, dar nu ma bag peste ei. (…) 3.000-3.500 de cozonaci, depinde de cerere si doar in zilele acelea, o saptamana. Am peste 30 de feluri de prajituri, pentru ca am pastrat unele retete din Romania, am 18-20 de feluri de fursecuri, patiserie, bombonerie. Am o mare varietate de produse. Lumea aprecieaza ca ne mentinem si poate ne-am mai crescut nivelul”, ne-a mai povestit Ion Nita.

(A.S.)

/Sursa foto: foursquare.com, gothamgirlchronicles.com, yelp.com)