Povestea incredibilă a ucraineanului care a condus 3.700 de km pentru a ajunge la iubita și familia sa. A fost întâmpinat cu mitraliere și interogat cu orele
Belaiev, un ucrainean de 32 de ani, jucător profesionist de poker, a ales să plece, împreună cu alte 3 mașini, la familie și iubită, după ce linia frontului i-a despărțit. El a înlocuit o călătorie de 10 kilometri cu maşina cu o odisee de 3.700 de kilometri. Cum a fost posibil acest lucru?
Ucraineanul nu a putut sta prea mult departe de familia sa, așa că s-a decis să plece către iubită și rude, pe o distanță ocolitoare de 3.700 de kilometri. Dacă nu exista linia frontului, bărbatul ar fi făcut 10 minute.
De la locuinţa lui Serhi Belaiev din localitatea Tsirkuni până la casa logodnicei sale, din Harkov, se poate ajunge cu maşina în mod normal în doar zece minute. O iei la vest pe strada Soboma, apoi ajungi pe autostrada Lesia Serduika şi eşti acolo imediat. Cel puţin aşa era până la începutul războiului.
Belaiev a luat doi străini cu el în mașină
Belaiev a început să discute cu familii care voiau că plece în Polonia. S-a hotărât să se alăture unui convoi de patru maşini, cu mașina sa Honda Accord. A luat în mașină doi străini, pe Emil, 28 de ani, şi logodnica lui Emil, Katia, 22 de ani. Iar pe 4 aprilie, la ora 13.00, au pornit la drum.
”Soldaţii ruşi ne-au spus că graniţa, aflată la un kilometru de noi, urma să fie deschisă. Însă nu a fost”, îşi aminteşte Belaiev. Singura opţiune viabilă era să conducă 70 de kilometri prin teritoriu ocupat până la al doilea punct vamal.
“Cei 70 de kilometri au fost cei mai dificili. Erau multe puncte de control şi, la jumătatea distanţei, am întâlnit soldaţi ruşi care nu ne lăsau să trecem”, a mai povestit bărbatul.
Convoiul a fost întors din drum. Au fost orientaţi de soldaţi către ceea ce urmau să afle că era o tabără de filtrare într-o clădire administrativă locală. Erau în joc vieţile lor.
“Am fost interogaţi toţi. Erau foarte suspicioşi în privinţa lui Emil, care era din Lugansk în est şi nu avea paşaport, pentru că i-a fost ars la începutul războiului. Şi telefonul lui era stricat din cauza umidităţii din pivniţa în care s-a ascuns de bombardamente”, a mărturisit Belaiev.
Controlați la sânge de către ruși. Un ucrainean a fost dezbrăcat
Emil a fost dezbrăcat până la lenjeria intimă ca să se vadă dacă avea tatuaje care să arate vreo afiliere militară. Apoi, ruşii au controlat telefonul lui Belaiev. În cele din urmă, grupul a primit documentele de care avea nevoie, la ora 16.00, în prima zi a călătoriei. La ora 17.00, se apropia deja ora la care toată lumea trebuia să stea în interior, conform stării de asediu dictată de ruşi. Cei care încălcau regula ar fi putut fi împuşcaţi.
Belaiev a călcat pe acceleraţie, fără să fie sigur dacă se afla pe drumul cel bun, neexistând indicatoare. Cu toate acestea, au reuşit şi la următorul punct de control convoiul a fost lăsat să treacă. Moralul grupului s-a îndreptat. Însă apoi a venit dezastrul. Unul dintre şoferi a ajuns cu maşina într-un stâlp. Maşina a fost avariată destul de tare şi în mod normal nu mai putea continua călătoria. Grupul a condus până în cel mai apropiat oraş, Vovchansk.
Era ora 19.00 şi graniţa urma să se închidă la ora 20.00. Însă mecanicul era încrezător că grupul va reuşi să treacă graniţa.
“Am ajuns acolo, dar nu era curent electric, era întuneric beznă. Eu eram în prima maşină. Apoi, de nicăieri, a apărut în faţa mea un soldat cu o mitralieră. Eram la graniţă”, povesteşte Belaiev.
Ucrainenii, luați la interogatoriu timp de 5 ore de către ruși
După un interogatoriu lung, de cinci ore, grupul a trecut graniţa. La ora 03.00, a doua zi, erau în Rusia lui Putin. Convoiul a pornit apoi către Belgorod, cel mai apropiat mare oraş din Rusia. Aproape imediat, maşinile au fost oprite din nou. De data aceasta era FSB, succesorul KGB-ului.
Convoiul a ajuns la Belgorod la aproximativ 17.00 şi acolo au dormit în maşini, lângă un supermarket. Grupul a ajuns apoi la Kursk, Roslavl, Smolensk şu Velikie Luki, unde a sosit a doua zi la ora 05.00. În cele din urmă, ucrainenii au ajuns la punctul de frontieră Ubilinka şi în 6 aprilie, la ora 10.00, au trecut graniţa în Letonia.
A durat 16 ore până când au trecut de controlul vamal. Convoiul a plecat din nou la drum, de această dată către Varşovia, unde a ajuns la ora 19.00. Colegii de drum ajunseseră la destinaţie: un centru de refugiaţi. Belaiev a trebui să ia o decizie. S-a gândit bine timp de şapte zile. Riscurile păreau mari. Nici nu se simţea bine, având simptome de Covid-19, şi îi era din ce în ce mai rău. Însă a simţit că trebuie să continue.
Pe data de 14 aprilie, la ora 14.00, Belaiev a părăsit Varşovia şi s-a îndreptat spre graniţă, împreună cu un convoi umanitar. Ei au ajuns la miezul nopţii la Lviv, cel mai vestic oraş al Ucrainei. Belaiev a luat câteva provizii şi a plecat mai departe.
“Multe drumuri erau închise. Probabil drumul de 550 de kilometri s-a lungit cu încă 100 de kilometri. Însă nu înseamnă nimic atunci când conduci 3.700 de kilometri în loc de 10 kilometri pentru a ajunge acasă”, spune Belaiev.
Fostul sportiv a ajuns la Kiev în 15 aprilie, la ora prânzului, şi a dormit la un prieten, pentru prima dată după 11 zile într-un pat. În dimineaţa zile de 18 aprilie, a plecat de la Kiev la Poltava, oraş în care locuieşte fratele său mai mic.
La Poltava, a luat medicamente pentru părinţii săi şi a plecat apoi către prima linie a frontului în războiul din Ucraina, unde satul său a rămas izolat şi bătălia pentru Harkiv continua. Însă Belaiev nu avea ezitări. Chiar era momentul potrivit pentru o surpriză. Victorie! În cele din urmă, Belaiev a ajuns la femeia pe care o iubește și la familia sa, scrie The Guardian.