Proprietăţile uleiului de măsline: te scapă de gastrită şi îţi protejează ficatul

Cea mai bogată sursă de grăsimi monosaturate este uleiul de măsline. Uleiul de măsline este un suc natural care păstrează gustul, aroma, vitaminele şi proprietăţile curative ale măslinelor. Totodată, acesta este singurul ulei vegetal care poate fi consumat neprocesat, proaspăt presat din măsline.

Datorită acţiunii protectoare şi a faptului că este bine tolerat de stomac, uleiul de măsline este deseori recomandat în tratamentul gastritei şi al ulcerului. De asemenea, acesta îmbunătăţeşte funcţiile hepatice, ale vezicii biliare şi ale pancreasului şi, în acelaşi timp, ajută la eliminarea toxinelor din organism. Celor care suferă de o boală de stomac  de ficat, de colecist sau chiar şi de diabet, le este recomandat să ţină cure de câte o lună cu ulei de măsline. În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, să ia câte o linguriţă de ulei de măsline amestecat cu suc de lămâie.

Uleiul de măsline nu este doar un ingredient care dă o savoare aparte salatelor, ci este unul dintre cele mai sănătoase tipuri de uleiuri. Bogat în vitamine (A, B1, B2, C, D, E şi K), în antioxidanţi şi în acizi graşi Omega 3 şi Omega 6, uleiul de măsline te menţine tânăr şi sănătos.

De ce este uleiul de măsline, «bijuteria» ce încununează dieta mediteraneană, atât de benefic pentru sănătate? Majoritatea nutriţioniştilor cred că aceste beneficii rezultă din antioxidanţii şi din acidul oleic (o grăsime mononesaturată ce protejează inima) cu care este înzestrat uleiul de măsline. Acum, o nouă cercetare sugerează că o parte din beneficiile asociate uleiului de măsline se datorează aromei sale, potrivit descopera.ro. Studiul a descoperit că uleiul de măsline extravirgin creştea sentimentul de saţietate în rândul consumatorilor atunci când era comparat cu alte uleiuri şi grăsimi. O altă etapă a acestei cercetări a demonstrat că simpla asociere a mirosului de ulei de măsline unui aliment diferit, prin adăugarea unui extract aromatic, reducea cantitatea de calorii pe care oamenii le consumau, îmbunătăţind totodată reacţia glicemică.