Rod Laver, idolul lui Pete Sampras
Singurul om din istoria tenisului care a realizat Marele Șlem într-un an calendaristic nu o dată, ci de două ori, Rod Laver a câștigat un număr record de 200 de turnee în întreaga carieră, dintre care 20 de Grand Slam.
Considerat unul dintre cei mai mari jucători ai tuturor timpurilor, australianul ar fi putut avea realizări și mai impresionante dacă nu ar fi fost împiedicat să apară în turneele majore în perioada de apogeu a carierei întrucât a acceptat propunerea de a juca la profesioniști. În acele timpuri, toți tenismanii trecuți la profesionism nu mai aveau dreptul de a participa în competițiile de Grand Slam. Chiar și așa, Laver a cucerit 11 titluri la simplu, dintre care trei la Australian Open, două la Roland Garros, patru la Wimbledon și două la US Open, șase trofee la dublu și trei la dublu mixt. În același timp, a câștigat de cinci ori Cupa Davis, precum și opt titluri Pro Slam, care reprezentau trofeele de Mare Șlem ale profesioniștilor, incluzând și un Pro Grand Slam în 1967.
Era atât de bun încât mulți dintre specialiștii care l-au văzut pe viu în acțiune afirmă că ar fi putut realiza Marele Șlem de trei sau chiar patru ori. Excela pe orice suprafață în vremurile sale, fie că era vorba de iarbă, zgură, hard, covor sau parchet și a fost numărul 1 mondial la amatori între 1961-1962 și la profesioniști între 1964 și 1970, el fiind figura proeminentă de la începuturile Erei Open, din 1968.
Rod Laver a contribuit din plin și la câștigarea Cupei Davis de patru ori la rând de către echipa Australiei, între 1959 și 1962, an în care a acceptat oferta de a juca în turneele profesioniste. În acea perioadă, jucătorii de tenis nu primeau recompense financiare pentru performanțe, organizatorii asigurându-le doar costurile privind deplasarea și mici cheltuieli la competiții, astfel că în decembrie 1962, Laver a semnat un contract de 100 de mii de dolari, încheindu-și cariera de amator. Ceea ce însemna și că nu mai putea evolua în Cupa Davis sau în turneele de Grand Slam, unde profesioniștii nu au fost acceptați până la apariția Erei Open, în 1968.
Când Era Open a început în 1968, el a putut concura din nou la turneele majore, unde a avut un palmares de 142 de victorii și doar 29 de înfrângeri. Laver a pornit lansat în noua dimensiune a tenisului, câștigând titlul la Wimbledon în 1968 și realizând al doilea său Mare Șlem în 1969, la 31 de ani, o performanță unicat atât la masculin, cât și la feminin. Practic, el a câștigat cinci din primele sale șapte turnee majore disputate în Era Open, titlul la US Open fiind ultimul de Grand Slam obținut la simplu.
În 1971, Laver a devenit primul tenisman care câștigă un milion de dolari din premii, iar doi ani mai târziu, el a cucerit pentru a cincea oară Cupa Davis, competiție unde bilanțul succese-eșecuri a fost de 20-4. Cu toate că participările lui în turneele de Mare Șlem au fost tot mai rare în anii ’70, Rod Laver a adunat nu mai puțin de 74 de titluri la simplu și 37 la dublu în Era Open, toate fiind câștigate după ce împlinise 30 de ani.
În 1976, el s-a retras din circuitul profesionist, la 38 de ani, dar a continuat să mai joace în alte competiții. În 1981, australianul a fost introdus în International Tennis Hall of Fame. O altă recunoaștere a performanțelor sale a venit în 2000, când terenul central de la Melbourne, unde se desfășoară Australian Open, a fost redenumit Rod Laver Arena.
Povestea completă a lui Rod Laver va putea fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest anr