Scrisoarea CUTREMURĂTOARE de ADIO a tânărului care s-a aruncat în faţa trenului: ”S-a sfârşit!”

„S-a sfârşit!

Dar pentru a face oamenii să înţeleagă, trebuie sa relatez, pe scurt, toată această experienţă. Totul a inceput in urma cu 4 ani, cand, într-o noapte, am visat că am deschis uşa balconului pentru a ieşi afară, dat când am trecut pe langa geamul de sticla şi m-am privit, am văzut moartea. M-am speriat, cum este ceva normal. Într-un fel, am simţit că va trebui sa mor, dar timpul a trecut şi am uitat acel vis. Dar o data cu trecerea timpului începusem să mă las influenţat în rau. Era drumul meu spre moarte. Nu puteam înţelege ce se întâmplă, dar bine nu era. Totul în jurul meu cădea! Chiar şi când era bine ajunsesem sa vad raul. Au trecut trei ani, în care eu trebuia să îmi îndrept greşelile, dar nu ştiam cum!

Atunci a trebuit să plec în Norvegia, aveam ceva de lucru acolo. Dumnezeu a făcut să am în jurul meu oameni credincioşi, cu frica de El şi tot în acelaşi timp a făcut să am Biblia langa mine. Aşa s-au împlinit una dintre profeţii in care spune că un maslin a stat trei ani şi nu a dat nici un rod, stăpânul a vrut să îl taie, dar îngrijitorul s-a rugat de el să îl mai lase un an. A avut grijă de măslin, a pus bălegar la rădăcina. Asa s-a întâmplat împlinirea aceea. Am avut nevoie de un sâmbure de credinţa. Apoi, cum deschideam cartea, Dumnezeu îmi arată ce trebuie împlinit. De multe ori le vedeam după ce se impuneau, că inima mea sa nu crească şi mintea mea sa nu creadă că că eu fac acestea ci nu fac decât să mă las purtat in voia Lui! Pas cu pas, am văzut cu ochii mei cum se implinesc. Speriat, ştiam că trebuie să mă lipesc de adevăr şi de dreptate. Simţeam cum sunt mereu tras în jos, la râu de cei din jur. Pe langa luptele mele interioare, trebuia să indur şi luptele cu apropiaţii. Şi nimeni nu credea. Toţi credeau că sunt nebun, dar dacă ar fii citit Biblia ar fi cunoscut că nu trebuie sa zici aproapelui tău nici că este prost nici că este nebun, pt că ce fac cei cu frica de Dumnezeu pare o nebunie pt cei din jur. In timpul acela, unde am fost chemat, am mers şi Dumnezeu m-a călăuzit langa oamenii care aveau nevoie, că ei să vadă faptele mele. Trebuia că eu sa rascumpar sufletele lor cu orice preţ. Sa merg chiar şi până acolo încât să vând tot daca ar fi fost cazul, deoarece aşa zice, să îţi iubeşti aproapele că pe tine însuţi. Dar am înţeles că degeaba îţi iubeşti aproapele daca la rândul sau nu te iubeşte. Degeaba ii dai sufletul tau pt al lui. Pt că el oricum nu ar vedea asta. Atunci pt ce sa mori pt aproapele tău? Atunci am împlinit ultima profetie, cea în care renunţ la tot revenind de unde am plecat. Lepadandu-ma de lacomie, am cerut ceea ce mi s-a promis, nu cat vreau eu sa am.

In tot acest timp, luptele interioare erau mari! Înţelegând Cuvântul lui Dumnezeu, ştii că şi Apocalipsa este aproape. Pe langa toate luptele interioare, o mai aveam şi pe această. M-am lipit de Credinţa şi Adevăr, chiar daca în ochii oamenilor am fost, sunt şi raman nebun sau doctrinat. Nu am căutat mila oamenilor, căutăm să salvez lumea, dar ceea ce trebuia salvat era sufletul meu. Corpul e doar o cămaşa dar sufletul omului este nemuritor. Daca ai grija de corp, trebuie sa ai grija şi de suflet. Daca te iubeşti pe tine, îţi iubeşti şi aproapele. Iar dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, trebuie sa te iubeşti pe tine, să iubeşti aproapele tău, să iubeşti natura, căci este Gradina Domnului şi prin ea ai viaţa, să iubeşti animalele. Să iubeşti tot ce înseamnă viaţă! Dumnezeu nu sunt eu, nu este nici aproapele meu, nici copacul din fata casei! Dumnezeu este pretutindeni, dar noi trebuie să îl chemăm, să îl acceptăm sa vina in sufletul nostru, să îl primim cu braţele deschise şi să nu îl îndepărtăm atunci când simţim că ne-a luat foc casa! Daca îţi arde casa, e decizia lui, prin asta îţi poate salva viaţa. Toate păcatele au un preţ pe care noi oamenii trebuie să îl plătim pentru a ne răscumpără viaţa! Dar El este şi Judecător! Noi trebuie să mergem şi să vorbim cu El, să mărturisim şi faptele bune şi pe cele rele, dar atenţie! Căinţă trebuie să vină din suflet! Daca nu te vei cai cu adevărat, vei muri! Dumnezeu te va considera nedemn pt sufletul pe care ţi la dat! Şi ţi-l va lua!

Am simţit acest lucru, dar în acel moment nu mi-a fost frica de moarte! Frica cea mare a fost aceea de nu a rămâne în stare vegetală şi a chinui pe aproapele meu cu mine!

Am vrut să fug din casa, dar m-am gândit că nu am unde sa merg! Cine poate fugi de ceea ce nu poate să vadă?

Atunci L-am căutat pe Dumnezeu, am mărturisit cu gura mea pt ce mă simt vinovat şi pentru ce nu mă simt vinovat iar daca El consideră că nu am fost drept, atunci ii dau sufletul meu!

Aici se rezuma tot Cuvântul lui Dumnezeu!

Să îl iubeşti pe El cu toată fiinţa ta şi să îţi iubeşti aproapele că pe tine însuţi!

Dar dacă pe tine nu te iubeşti, sufletul tau nu îl iubesti, cu ai putea să îl iubeşti pe Dumnezeu? Cum ai putea să îţi iubeşti aproapele?

Eu nu mila am căutat! Mila caută cei ce nu vor să muncească cei ce aşteaptă să le pice din cer! Eu am căutat Dreptate şi Adevăr! Bun venit la Viaţă! 🙂 Capitol încheiat!”, este scrisoarea lui Bogdan.