Secretele neamtului despre care vorbeste toata Europa! „Abandonul este cel mai facil lucru si in casatorie, si in politica”
Romanii vor sa-si cunoasca moul presedinte. Astfel, la cateva zile dupa ce a castigat alegerile, Klaus Iohannis si-a lansat cartea autobiografica. “Pas cu pas” este volumul in care omul care va sta in scaunul de la Cotroceni pentru urmatorii cinci ani isi povesteste trecutul. Printre amintirile noului sef de stat se afla si momentele pe care acesta le-a trait la Revolutia din 1989.
“Au existat momente in care ne-a fost teama”
Un anticominist declarat, “Neamtul” povesteste in cartea sa ce a facut in zilele din decembrie 1989. “Mi se pare trist ca astazi unii romani il regreta de dictatorul Nicolae Ceusescu. Eu am fost, cum am mai spus deja, un anticomunist in privat. La fel si familia mea. Cred ca Ceausescu a fost unul dintre cei mai toxici romani. In 1989, am iesit si eu in strada, impreuna cu totii ceilalti oameni care au urmat imediat semnalului dat la Timisoara. Sibiul a fost unul dintre orasele care au adus sacrificii foarte mari la Revolutie. Este oras-martir, cu aproape 100 de morti. A fost multa violenta pe strazi, foarte multa spaima si foarte multa speranta. Am sperat sa rasturnam regimul – ceea ce s-a si intamplat- , pana cand au inceput sa suiere gloantele. Au existat momente cand ne-a fost teama, tuturor”, a dezvaluit Klaus Iohannis clipele traite la Revolutie.
“Abandonul este cel mai facil lucru”
De altfel, in toata cartea sa autobiografica, Iohannis lasa de inteles ca este un om caruia nu i-au placut niciodata jumatatile de masura. Fie ca a fost vorba de politica sau de viata privata, de alagerile din tinerete sau de cele profesionale, Iohannis si-a urmat mereu instinctul si propriile reguli. “Abandonul este cel mai facil lucru, peste tot: si la serviciu, si in casatorie, si in politica”, a scris presedintele in prima parte a volumului.
CITESTE SI:
Amintiri din armata si din facultate
Tot in cartea sa, seful PNL vorbeste despre anii in care a fost student, dar si de perioada in care si-a efectuat stagiul militar. “O pierdere de vreme”, asa cum a caracterizat acesta timpul petrecut in uniforma: “Eu pot sa accept foarte usor disciplina daca inteleg sensul din spatele ei. Insa disciplina aceea era un nonsens total. In facultate, un an si jumatate am stat la camin, in codintii extreme, dar nu le-am lasat sa ma deranjeze. Stateam sase sau sapte oameni intr-o camera minuscula, in niste conditii de neimaginat”.