Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului, sărbătorit pe 27 octombrie

Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului, este prăznuit în data de 27 octombrie. Tradiția spune că moaștele Sfântului Dimitrie aflate la Catedrala Patriarhală ar fi salvat Capitala și pe bucureșteni de multe boli și evenimente nefaste. 

Sfântul Dimitrie Basarabov a fost proclamat, oficial, ocrotitorul oraşului Bucureşti de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). Sfântul Sinod a stabilit ziua de prăznuire la 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Tradiţiile și superstițiile de Sfântul Dimitrie consideră că prezenţa sfintelor sale moaşte în Catedrala Patriarhală i-a scăpat de multe rele pe bucureşteni, printre care ciuma, seceta sau holera. Prăznuirea sa aduce cu sine, an de an, un amplu pelerinaj în care zeci de mii de oameni i se închină şi îi cer ajutorul.

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov au fost aduse în Bucureşti în anul 1774, când generalul rus Petru Saltacov a luat moaştele din satul Basarabi, cu intenţia de a le duce în Rusia, însă, la rugămintea negustorului macedonean, Hagi Dimitrie, şi a mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti. Salticov le-a dăruit poporului român.

O altă variantă istorică spune că negustorul ar fi cumpărat moaştele cu o sumă foarte mare de bani, iar apoi le-a donat Mitropoliei. Moaştele au fost aşezate, în iunie 1774, în actuala Catedrală Patriarhală din Bucureşti.

Sfântul Ocrotitor al Bucureştiului este înfăţişat, în prim-plan, şi pe stema Bucureştiului. Deşi Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov a fost păstor şi sihastru, el este ilustrat în acest simbol purtând veşminte de soldat roman şi cu o suliţă în mână.

Rugăciune către Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului

“Mare mucenice Dimitrie, Izvorâtorule de Mir, cel care ai ruşinat păgânătatea, plecându-ne genunchii înaintea ta, ne rugăm ţie cu umilinţă: Tu, cel care stai înaintea lui Hristos, vindecă-ne prin rugăciunea ta de patimile sufleteşti şi trupeşti care ne apasă!

Luminează-ne sufletele moleşite de păcate, tu, cel care te-ai luptat cu tăria Duhului pentru adeverirea credinţei adevărate!

Fereşte-ne, sfinte, prin iubitoarea ta mijlocire, de orice întâmplări rele: de boli, de neputinţe, de potop, de foc, de cutremur, de vrajbă, de lipsuri, de războiul dintre noi, de vrăjmaşii văzuţi şi de cei nevăzuţi şi de toate primejdiile, ca să ne învrednicim şi noi, păcătoşii, în veacul ce va să fie, ca împreună cu tine şi cu toţi sfinţii, să-L slăvim cu bucurie pe Dumnezeu şi să devenim părtaşi vieţii veşnice. Amin!”

Legenda Sfântului Dumitru

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou sau Sfântul Dumitru s-a născut într-o familie modestă din satul Basarabi, din sudul Dunării, şi a trăit în secolul al XIII-lea. Prima parte a vieţii şi-a petrecut-o ocupându-se de creşterea vitelor, după care a plecat la mănăstire şi s-a dedicat pustniciei, retrăgându-se într-o peşteră.

După o viaţă întreagă de sihăstrie, tradiţia spune că, înainte de a muri, Sfântul s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, iar în timp a fost acoperit de apele râului Lom.

Moaştele sale au fost descoperite, în albia râului, de părinţii unei fetiţie care pătimea de duh necurat, care s-a vindecat după ce trupul neputrezit al Cuviosului a fost scos din apă.

Citește și: CINE A FOST TOMA NECREDINCIOSUL. POVESTEA SFÂNTULUI APOSTOL TOMA