CABRAL vorbeşte despre salariul lui PAVEL BARTOŞ! 10.000 de euro pe lună?

– Pavele, ce-ai, mă?

– Lasă-mă, Cabrale, că-s cu nervii la pământ!

Şi Bartoş se-aşeza pe un scaun, cu mâna la frunte, înfrânt de viaţă.

Mă aşezam şi eu încet, teatral…

– Pavele, să nu-mi spui că ţi-au tăiat din bani!

– Ba da, Cabrale, am revenit la cât luam înainte.

– Păi şi cum te descurci, măi Pavele, cu doar 10.000 de euro pe lună?!

– Băi, nu-mi aduce aminte că mi se face rău! Efectiv nu ştiu cum o să mă descurc!

În jur se auzeau foşnete. Nu ne uitam, c-aşa s-ar fi prins că făceam mişto, dar după ce cădea bomba, ”Pavel face 10.000 de euro pe lună!”, celelalte discuţii efectiv îngheţau. Făceam de obicei gluma asta când eram prin Buftea la repetiţiile pentru filmări. De obicei nu dura mai mult de două zile să ne cheme Ruxandra Ion, să ne spună că tot imbecili am rămas şi să dea cu noi de pământ că iar am creat o revoluţie, că acum toţi vor salarii de 10.000 de euro…Pe mine m-a amuzat întotdeauna zgomotul de fond generat de grupurile de oameni care lucrează în acelaşi loc. Pe lângă bârfele de genul ”X o rezolvă pe F” o parte foarte mare a discuţiei este îndreptată spre bani. Câţi bani face X, câţi bani merită Y, cât ar trebui să ia Z…Toţi strâng informaţii şi din frânturile primite de la te-miri-cine de prin firmă… se face o bursă neoficială a salariilor. Şi dă-i cu bârfe! Şi cu heităreală! Şi cu comparaţii! Pe mine m-au învăţat ai mei că de bani nu vorbeşti cu nimeni, că n-ajută la nimic. Nici nu întrebi, nici nu te-apucă vorbitul. Pentru că nu e treaba ta cu câţi bani este remunerat colegul sau şeful tău. Şi nici treaba colegului tău câţi bani iei tu. Pentru că se nasc discuţii inutile, care nu duc nicăieri. Sigur, uneori o comparaţie te ajută să confirmi faptul că salariul tău e unul bun, sau să-ţi dai seama că ar trebui să te duci la o discuţie cu şeful tău. Totuşi, atunci când primeşti o informaţie de genul ăsta… trebuie să dai acelaşi fel de informaţie la schimb. Aşa că mai bine te lipseşti”, a scris Cabral.