Mihai Morar, dezvăluire COPLEŞITOARE! Adevărul din spatele imaginii cu cele două femei te va emoţiona până la lacrimi

Mihai Morar a postat pe o reţea de socializare o fotografie cu două femei îmbrăţişate. Realizatorul radio a spus că imaginea a fost realizată în cubul de sticlă amplasat în Piaţa Universităţii, de unde au emis pentru 7 zile cât s-a desfăşurat campania umanitară condusă de Radio ZU.
Vedeta a spus că în imagini sunt surprinse o mamă îndurerată şi una dintre colegele din echipa sa.
”CUMINŢENIILE UNIVERSULUI. Povestea unei fotografii neretuşate.
Nu ştiu cum să vă explic poza asta. Dar cred că, peste ani de zile, când ceaţa uitării se va aşeza peste cea mai frumoasă săptămână de radio din viaţa mea, această îmbrăţişare va fi amintirea imposibil de şters din Oraşul Faptelor Bune.
Această fotografie aş vrea să o trimit către Univers. Dar nu i-am aflat încă adresa de mail. Aşa că, v-o las vouă, oamenilor, aici, de Crăciun. Pentru că zilele astea m-am convins: Universul lucrează prin voi. Oamenii.
Povestea pozei începe cu exact 24 de ore înainte de a părăsi Casa Radio ZU din Piaţa Universităţii. Adunaserăm împreună cu îngerii Oraşului Faptelor Bune peste 100.000 euro pentru Iris. Mihai şi Irina erau deja la clinica Vaticanului cu pruncuţa lor în vârstă de 4 luni. Primim „Scrisoarea către Univers” a mamei lui Alex. Citim: „M-aş da pe mine în locul lui. Dar eu nu valorez 390.000 de euro.”
Nu mai e timp, nici dacă îi dăm timpului timp. Nu o să reuşim în 24 de ore. Suma e stratosferică, e ca şi cum Astra Giurgiu şi-ar propune să îl transfere pe CR7 pentru primăvara europeană. Dar noi suntem nebuni, după cum nebuni sunt cei care au inventat dragostea.

Citesc „Scrisoarea către Univers” la radio. „Eu, Universule, te rog să îi cumperi viaţă Iubiricii mele. Eu, Universule, te rog să mă laşi să ajung dădaca gemenilor lui. Să pot să îi mai miros în fiecare seară pielea…” E momentul în care, omului care îşi câştigă pâinea din voce şi vorbe, i se încâlcesc vorbele într-un nod de lacrimi, iar glasul i se îneacă în balta lor. Poate că slăbiciunile ne fac puternici. Poate că imposibilul devine posibil atunci când simţirea trece înaintea raţiunii.

Ce a urmat e cea mai frumoasă dovadă că atunci când oamenii se iubesc ştiu să scrie poezii. Un recensământ al oamenilor frumoşi, cu o zi înaintea Ajunului. „Ajută o mămică să nu-l piardă pe Iubirică.” O urnă în care părea că fiecare român vrea să lase o urmă. O casă cu 8 DJ-i care, timp de 24 de ore, fără oprire, a semănat, în formă, cu un call center al Amazon de Black Friday, iar, în fond, cu un loc de pelerinaj al locuitorilor unei ţări care îşi descoperiseră în dragul de Alex din nou sensul acţiunii ca popor, nu ca populaţie.
După 24 de ore, când noi stăteam cu bagajele la uşa casei de la Kilometrul 0, mama lui Alex confirmă: „S-au strâns 238.000 de euro!” Iar bulgărele de umanitate încă se rostogolea. Simţirea unui popor forţează imposibilul.
Ştiu, tot amân să vă explic ce e cu fotografia asta. E ultima imagine, surprinsă de Flick, înainte să părăsim casa de sticlă în care am locuit 7 zile. Un grup statuar nevăzut. În care o mamă îmbrăţişează o altă mamă. În care Ana Maria, mama lui Alex, îşi sprijină speranţa redată de oameni pe umărul celei mai firave din echipa noastră de radio, Ami.Ami a lucrat în aceste 7 zile, anonimă, în spatele acestei campanii, coordonând echipa de voluntari din Oraşul Faptelor Bune. Mamă a doi băieţi, Ami scria pe grupul nostru intern cu câteva ore înainte de această îmbrăţişare: „Eu nu pot să cred că vine Crăciunul. Mi-e un dor de ăia mici de nu vă pot spune. Şi nu ştiu dacă mă mai primeşte soţul meu acasă după săptămâna asta… Mă adoptă şi pe mine cineva de Crăciun?”
Ana Maria şi Ami. Mame. Necunoscute. Nevăzute. Cuminţeniile Universului. Fotografia care vorbeşte despre cea mai mare înzestrare a fiinţelor umane. Puterea de empatie. Darul de a te pune în pielea celuilalt. Citisem cândva că empatie înseamnă să simţi că ţi-au amorţit degetele atunci când îţi vezi semenul umblând desculţ în zăpadă, să-i deschizi uşa casei pentru a intra la căldură şi să împarţi cu el singura pereche de încălţări pe care o ai.
Credeam că asta e definiţia empatiei. Până când am văzut fotografia asta. Universul se sprijină pe cei slabi. Cei slabi, dacă sunt uniţi, devin cei mai puternici.
Crăciun fericit! Mihai Morar”, este povestea împărtăşită de Mihai Morar prietenilor lui virtuali.