Testamentul în versuri al Denisei Manelista! Abia acum şi-au dat seama toţi ce voia să spună. ”Eu la cruce nu vreau lumânare…”

Versurile sunt tulburătoare iar pe vremea când era sănătoasă şi în putere au impresionat fanii, doar la nivel de act artistic. Acum, cu Denisa într-o stare foarte gravă, au căpătat o altă conotaţie. Denisa a lăsat cu limbă de moarte, atunci, că nu vrea lumânări aprinse la cruce, haine de doliu, bocete, ci vrea flori pe mormânt şi lăutarii care să cânte melodii vesele.

„Stim cu toti ca viata-i trecatoare/Orice om traieste si-apoi moare/Orice om are o cruce, tot asa si eu m-oi duce/Dar pe mine nu vreau sa ma plangeti!/Ca tristetea nu imi place/Sa petreceti bine-ati face/Voi, prieteni buni care imi sunteti

Eu la cruce nu vreau lumanare/Langa ea sa imi saditi o floare/Si lautarii sa imi cante/Cei din groapa sa m-asculte/Ca sa isi dea si ei seama de mine/Si-atunci floarea de-nfloreste/Daca nu se ofileste/Inseamna ca v-aud si imi e bine!

Nu vreau sa purtati haine cernite/Vreau sa fiti la fel ca mai-nainte/Daca-n suflet ma purtati nu trebuie s-aratati/Sa mai dati la altii suparare/Cine m-o vedea ca nu-s/Voi sa spuneti ca m-am dus intr-un loc umbros, ferit de soare”