Titularul Larie a dat cărţile pe faţă! Discuţia secretă de la un şpriţ între FCSB-işti! Dacă îi auzea Gigi Becali…

De: Cancan
Publicat: 27/08/2017 | 00:00

Ionuţ Larie a semnat cu FCSB în vară, după ce i-a expirat contractul cu CFR Cluj. Fundaşul a bifat zece partide în acest sezon, dar nu a rupt gura târgului. Ba chiar în unele meciuri a gafat impardonabil. Din fericire pentru el, colegii i-au fost alături. Şi pe teren, dar mai ales în afara lui.

Aflat alături de coechipieri la un şpriţ „regulamentar”, Ionuţ Larie a făcut o mărturisire care i-a lăsat pe toţi mască. Regretă enorm plecarea lui Gabi Tamaş. Dar nu din considerente fotbalistice. Nu, nu şi-ar fi dorit să fie coleg cu el în centrul apărării aşa cum ar fi crezut toţi. (VEZI ŞI: Alibec nu-şi iartă coechipierii: „Am făcut greşeli de liga a doua!”)

Larie avea cu totul alte planuri cu Tamaş. “Cât de rău îmi pare că a plecat Gabi Tamaş. Aş fi vrut să-l prind măcar câteva zile la echipă. Visul meu este să beau cu el. Dar, până la urmă, tot mă voi intersecta cu el şi o vom face lată”, le-a spus fundaşul colegilor de la FCSB.

Aceştia din urmă au rămas, în primă fază, miraţi, dar, mai apoi, s-au amuzat teribil când au aflat ce vis are Ionuţ Larie. Nu la fel ar fi procedat, cu siguranţă, Gigi Becali. Dacă l-ar fi auzit pe fundaş, patronul FCSB ar fi luat, cu siguranţă, foc. Iar apărătorul ar fi ajuns pe lista neagră.

Pentru că este arhicunoscut faptul că latifundiarul nu-i are deloc la inimă pe fotbaliştii care sunt “prieteni” cu paharul. De altfel, conform surselor CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, Ionuţ Larie nu dă înapoi atunci când este vorba de un şpriţ.

La Viitorul şi CFR Cluj, ultimele formaţii pentru care a evoluat până să vină la FCSB, avea o viaţă extrasportivă puţin cam agitată. Dar nu a exagerat niciodată, nu a ieşit în evidenţă şi nu a provocat scandaluri precum Gabriel Tamaş de-a lungul ultimilor ani. (CITEŞTE AICI: Mărturii în premieră. Milionarul plănuise o mega-lovitură. Gigi Becali a încercat să ia un super-fotbalist cu un sac de bani: ”Când am intrat la Palat…”)