Traiesc intr-o cutie de chibrituri si se incalzesc doar cu dragoste! “Oamenii frigului” fac sarbatori la mana a doua

De: Cancan
Publicat: 15/12/2012 | 22:21

Nu stim daca ati trait vreodata o asemenea stare: sa nu stii sigur daca esti mort, sau esti viu. Asa e si doamna Gheorghita Gogosila, care sta intr-o casa veche din Berceni, si care sare de pe un picior pe altul ca sa se incalzeasca pentru a se dezamorti. Si cand se opreste isi strange in brate, cu jelire, unul dintre nepoti.

“Imi vine sa plang pentru ca nu am nicio cioata sa arunc in soba, iar astia mici dorm cu hainele pe ei. Toate lemnele pe care le culegem de pe drumuri le pastram doar ca sa facem mancare”, murmura batrana.

Oricat de frumoasa ar fi iarna pentru ceilalti copii, pentru micutul Alexandru este testul suprem de rezistenta. “Eu dorm cu caciula si manusi, iar daca tot mi-e frig, il iau in brate pe verisorul meu”, spune baietelul, alintat de bunica “Cabral”.

Pentru cei 11 membri ai familiei Gogosila, care se inghesuie intr-o casuta cu doua camere, sarbatorile de iarna inseamna doar un brad de plastic, gasit de bunic prin gunoaie, anii trecuti, si angheboate primite de la vecini. Desi unii merita cu varf si cu indesat sa vina Mos Craciun. “Sunt cel mai bun la matematica si la sport, iar doamna invatatoare ma lauda mereu, dar nu vine niciodata Mosu’, si mi-a zis mama sa nu mai cer nimic, ca nu avem”, spune Alexandru. Degeaba. Nu-l aude cine trebuie.

Acelasi film, cu protagonisti diferiti. Intr-o casa din ’41, care sta sa se surpe, din Rahova, locuiesc nici mai mult, nici mai putin de 12 persoane! Aceasta este familia Malaele. Nu au lemne de foc, decat un radiator si o soba in care focul nu mai geme decat atunci cand crapa pietrele de frig. Singura urma de caldura care mai intra in casa o da doar aragazul, care este lasat sa arda la foc mic, desi oalele sunt goale.

Capul casei a ramas doamna Maria Malaele, de 60 de ani, care s-a topit pe picioare dupa moartea sotului ei, otravit cu Verde de Paris. Si cum un rau nu vine nicodata singur, pe langa cele 12 guri pe care le are de hranit, femeia a fost obligata sa plateasca si aproape 20.000 de lei in urma unui proces. “Ne-am judecat cu cineva pentru o bucata de pamant si aceia au castigat. Am fost obligata sa platesc cheltuieli de judecata si faptul ca l-am folosit timp de mai multa vreme, aproape 190 de milioane”, spune doamna Maria, care a lucrat la RATB ani buni, iar apoi a facut curatenie in primaria lui Marian Vanghelie.

Pe-aici nu se trece! Aceasta este deviza unei familii care traieste de ani de zile, inghesuiti in camera de dimensiuni incredibile, nu foarte departe de familia Malaele, in ghetourile din Rahova. Ca sa va imaginati cum se traieste aici, va spunem ca nici postasul nu are curaj sa intre in aceste blocuri. Ne-a spus-o chiar doamna Petruta Dan, in varsta de 44 de ani, cea care locuieste intr-o garsoniera, n-o sa va vina sa credeti, cu inca alte noua persoane!

“Suntem doar cinci persoane acum acasa, slava Domnului, altfel ne-am asfixia”, glumeste femeia. Desi in casa este frig, acestia nu se plang niciodata ca sunt zgribuliti, desi singurul lucru care ii incalzeste este un radiator vechi.

“Nimeni nu a plecat de-aici, desi suntem trei generatii inghesuite intr-o camera. Bine, am mai improvizat noi una, din balcon si bucatarie”, explica femeia, care traieste de cand se stie intr-un bloc plin se soareci, cu improvizatii la electricitate, fara caldura si fara gaze! Si asta nu este tot!

“Afara sunt numai drogati, dar noua nu este frica, ii cunoastem de cand erau mici, noua nu ne fac rau. Dar va zic… nici postasul nu are curaj sa vina aici”, aproape ca se ineaca glasul femeii.

(Maria Apostol)