Viaţa lui Vadim, aşa cum puţini au ştiut-o! “Se culca la 7 dimineaţa şi, când se trezea, îşi zicea…”
Buna ziua domnule Dinu. L-ati cunoscut pe Vadim Tudor, iar din cate stiu, ati fost destul de apropiati
Am fost prieteni foarte buni, legati intr-un triumvirat alaturi de Conu’ Jean Barbu. Ne-am intalnit de zeci de ori, atat inainte de ‘89, cat mai ales dupa. El avea relatii foarte bune cu toata lumea, chiar si cu cei de la Dinamo, insa avea aceasta predilectie pentru Steaua. Era, in primul rand, un intelectual de exceptie, insa e adevarat, un om politic discutabil, pentru ca era un tip spectaculos, iar oamenii politici ar trebui sa aiba o anumita platitudine si o anumita linie, pe care el nu le-a putut avea niciodata. Era un exuberant.
Ati vorbit de Eugen Barbu, un apropiat al lui Vadim Tudor. Cum era relatie dintre ei?
A fost crescut inca din clasa a zecea de Conu’ Jean Barbu, Vadim era ca un copil al lui. Pe langa cultura formidabila pe care o avea si o memorie fantastica, facea legaturi surprinzatoare, de o precizie care te uimea. Un om cu un dezvoltat simt al umorului, sarmant, incantator de multe ori si sufletist ori de cate ori era vorba de cineva care se afla in suferinta. E adevarat, avea si momente contradictorii, iar cel mai bine il cunostea Conu’ Jean Barbu, cel care spunea: “Pacat ca e un baiat extraordinar, insa nu isi controleaza intodeauna adrenalina”.
„In anii ’80 a fost interzis in presa”
Vadim a fost acuzat ca a “cantat” partidul comunist. Multi ii reproseaza si dupa moarte acest lucru. Ce parere aveti?
Eram prieteni de familie. A avut si momente delicate, atunci cand a fost interzis in presa, perioada in care am fost foarte apropiat de el, din toate punctele de vedere. In 1981 a scris un articol care nu a convenit. Se poate spune orice, dar el a fost un patroit incontestabil, un om impresionabil.
Cum a fost acea perioada pentru el, puteti sa detaliati?
Nu avea voie sa scrie nicaieri, astfel ca a ajuns la o situatie financiara destul de grea. L-am ajutat din multe puncte de vedere, iar sotia mea a fost cea care era foarte buna prietena cu Doina, actuala lui sotie, o femeie distinsa care l-a ingrijit, o femeie de mare suflet care il intelegea foarte bine. Era un om dificil care, de obicei, se culca dimineata la 6, 7 si se trezea la pranz, se considera un munte de om care rezista, ceea ce nu s-a inventat inca.
„Ultima noastra discutie a fost mai delicata”
Cand ati vorbit ultima oara cu el?
Am vorbit cu el in urma cu cateva luni, la telefon, insa a fost o discutie mai delicata si nu are sens sa o pomenesc (ofteaza). El traversa o perioada destul de grea din punct de vedere a existentei, stia sa disimuleze, insa avea probleme cu ziarele, cu partidul. Chiar si asa si-a pastrat tinuta inalta, intelectuala… din toate punctele de vedere. Imi aduc aminte de o intamplare.
Va rog, puteti sa ne imparasiti?
Ne intalneam, vineri, dupa ce contola ziarul, pleca si mergeam la o masa. Una dintre cele mai teribile intalniri a fost la “Marul de Aur”, in ’87. Cu el, cu Francisc Munteanu, Fanus Neagu, Eugen Barbu. Erau suparati ca li se retrageau manuscrisele. Atunci, sef la cultura era unul Dulea, iar Fanus, la randul lui un om cu destul de multa adrenalina, a spus ca daca asta ar trece pe sub geamul lui i-ar da cu toate cartile lui in cap.
Imediat, Francisc Munteanu, o persoana mult mai calculata, a spus: “Ba, voi sunteti niste copii. Voi nu va dati seama ca ala din acest motiv a fost pus acolo, sa fie de cauciuc, sa poata incasa toate loviturile”. Uneori, la aceste intalniri, participa si Marga Barbu, dar rar, o femeie discreta, o femeia la locul ei, care a stiut sa stea in umbra celor doi, pentru ca Eugen Barbu se mandrea cu faptul ca l-a crescut pe Vadim, descoperind in el un filon de aur din punct de vedere literar si intelectual.
CITESTE SI:
Prima REACTIE a fiicei lui Vadim Tudor dupa ce Gigi Becali s-a oferit sa ii ajute familia!
I.M