Accidentul rutier care a îngrozit România: 50 de morți! Totul a fost mușamalizat, doar crucile care străjuiesc drumul amintesc de catastrofă

Accidentul rutier care a îngrozit România: 50 de morți s-a petrecut în anii 80. Mai exact, în urmă cu aproape 43 de ani, un autobuz plin cu pasageri a rupt parapetul unui pod şi s-a scufundat într-o mlaştină adâncă de peste cinci metri. Bilanţul victimelor a fost de-a dreptul catastrofal. Nu mai puțin de 48 de femei, copii şi bărbaţi s-au înecat în apele tulburi, iar accidentul de la Botoşani rămâne și astăzi pe primul loc într-un nedorit top al morţii, ca fiind cel mai grav accient rutier din toate timpurile în România. Victimele tragediei din Moldova au fost îngropate. Amintesc de ele crucile care mai străjuiesc şi astăzi drumul morţii, Botoşani-Suceava, ca și câteva declarații ale unor oameni, martori la cele întâmplate. Indolența tipic românească a făcut posibil acel dezastru. Marele „cârmaci” scorniceștean avea bani mulți și minte mică dedicată unor construcții faraonice absolut inutile, nu și o minimă luare în seamă a celor ce munceau pentru un regim autocrat falimentar, așa cum timpul a demonstrat-o.

Accidentul rutier care a îngrozit România: 50 de morți

Era 29 iunie 1980, ora 14.00. Zeci de muncitori botoşăneni lucrau în uzinele din Suceava, cei mai mulţi la „Consuc”, în plină „epocă de aur”. Ieșiți din tură, toţi se grăbeau să prindă cursa şi să ajungă acasă la familie. Nu aveau de unde să ştie că se îmbarcau în autobuzul morții și că nu îi vor mai vedea niciodată pe cei dragi. Era o zi de sărbătoare, iar vechitura pe patru roți era încărcată până peste poate. La Dumbrăveni, după o scurtă oprire, şoferul mai luase câţiva pasageri. În mașina ce dispunea de doar 40 de locuri stăteau îngesuiți ca sardele deja 83 de pasageri. Se circula pe drumul Botoşani-Suceava, un drum cunoscut cu mari probleme. În apropierea localităţii Huţani, în zona numită „Şapte poduri”, o pană de cauciuc a aruncat 83 de oameni în ghearele morţii. Autovehiculul a derapat, a rupt parapetul unui podeţ şi a căzut într-o mlaştină adâncă de peste cinci metri.

Ceea ce a urmat este o imagine apocaliptică, greu de descris în cuvinte. Zeci de oameni se zbăteau să iasă din apa amestecată cu mâl. Se trăgeau unul pe altul la fund, disperaţi să-și salveze viaţa. Cei care reuşeau să ajungă la suprafaţă erau prea obosiţi, din cauza nămolului, pentru a ajunge la mal şi se scufundau înapoi. Erau femei, copii, bătrâni, bărbaţi.

Mărturii înfiorătoare

„Şi acuma mă apucă aşa fiori. Eram pe celălalt sens, mergeam către Suceava când am văzut cum s-a adus. Era pană pe dreapta faţă. Am ieşit să văd, să ajut. Am rămas paralizat când am văzut cum bolborosea apa. Care ieşea ud şi plin de noroi, îl trăgeam. Şi acuma mi-o rămas aşa, nu ştiu, erau şi copii acolo„ , povesteşte Gavrilă Ghiţă, fost şofer la dispăruta Întreprindere de Transporturi Auto Botoşani.

Amintirea celor care au trăit, însă, pe pielea lor tragedia este înfiorătoare. Chiar şi după patru decenii de la accident îi apucă groaza atunci când povestesc. „Era întuneric şi nu simţeam decât apa rece. Geamurile autobuzului au cedat şi am simţit un curent care mă împingea. Pentru câteva clipe mi-am dorit să mor, dar din instinct m-am prins de ce-am apucat şi am reuşit să ies”, declara pentru Monitorul de Botoşani, Margareta Herghelegiu, supravieţuitore din fatalul autocar de la Botoşani.
„Nu pot descrie ce am văzut acolo. E prea sfâşietor. Oamenii se băteau să trăiască într-o baltă sub un pod”, susţine Gelu Vlașca, un alt şofer martor al catastrofei.

Victimele predate familiilor fără nicio explicație

Marea majoritatea a pasagerilor, în special femeile şi copiii nu au mai reuşit să se salveze, 48 de oameni murind înecaţi. Printre aceştia se numără şi şoferul autobuzului, Ioan Aparaschivei. Iniţial, omul ar fi reuşit să iasă, dar s-a aruncat din nou să îşi scoată propriul fiu, care se afla în autobuz. Nu a supraviețuit niciunul dintre ei.

Un şofer care se întorcea dintr-o excursie a oprit la Vlădeni şi a anunţat miliţia. Vestea tragediei, unică în România, a ajuns până la Bucureşti. Imediat a sosit la Botoşani şi adjunctul Ministrul Transporturilor împreună cu câţiva ofiţeri superiori din Securitate. Se spune că, inclusiv, Nicolae Ceauşescu a efectuat o vizită secretă la Botoşani la doar câteva zile după accident . Cele 48 de cadavre au fost scoase din baltă, abia după două zile. Morţii au fost urcaţi în camioane şi duşi la spitalul orăşenesc. De aici au fost daţi familiilor fără explicaţii, în tăcere.

O tragedie trecută sub tăcere

Tovarăşii veniţi la Botoşani să investigheze şi să îi sfătuiască pe şoferi să nu mai folosească anvelope uzate la mijloacele de tranport în comun au sosit, de fapt, pentru a fi siguri că se păstrează tăcerea. Discreţia totală, o componentă esenţială a regimului comunist a fost aplicată şi aici. Liderii „Epocii de Aur”, nu doreau să păteze mirajul României comuniste, cu autobuze ieşite din uz, supraîncărcate, care au pus capăt, în inimaginabile chinuri, vieților a 48 de botoşăneni.

La posturile de radio naționale și locale se ştia doar că a avut loc un accident pe drumul Botoşani-Suceava. Nimic mai mult. Numai la ”Europa Liberă”, a fost prezentat pe larg acest dezastru. Abia după 1990, a fost efectuată o slujbă cu preoţi pentru sfinţirea locului, iar autorităţile le-au dat voie rudelor să monteze cruci, în amintirea celor care au murit acolo. Mlaştina a fost asanată şi umplută cu pământ.

„Autobuzul venea de la Fălticeni, a trecut prin Suceava, iar pe porțiunea dintre râul Siret și localitatea Huțani, a făcut explozie la roata dreapta față, s-a răsturnat pe o parte și nu se mai vedea. Oamenii care au fost la geam au reușit să iasă la suprafață datorită geamurilor care s-au spart la impactul cu apa, dar ceilalți s-au înecat. Eu eram la aproximativ 300 de metri și am auzit bubuitura. Am reusit să trag la mal vreo 16 persoane în viață și 30 de persoane înecate. A sărit în ajutor și un om de la Bucecea, care era un bun înotator și a mai scos o parte din cadavre. Stăteam pe autobuzul scufundat, am ridicat mâinile și nu se vedeau decât degetele la suprafața apei.

De la Botoșani, au venit pompierii și militarii. Tot atunci, au venit doua macarale, secretarul general de la Suceava și cel de la Botoșani. Urma să mai ajungă și Ceaușescu. Locul accidentului a fost încercuit până a doua zi, când a mai fost găsit cadavrul unui baiețel din Cătămărăști. Familiile au fost despăgubite cu 25 de mii de lei (vechi) de catre stat “, a spus Podaru Gheorghe, unul dintre salvatorii aflați la locul tragicului accident, conform Gazetei de Botoșani.

Norocoșii care au scăpat de moarte

Apoi, s-a dat ordin ca autopsiile să nu se mai facă, trupurile victimelor fiind îngropate cu mare repeziciune. Rudelor li s-a permis sa monteze doar niste cruci. Ulterior, dosarele cazului au fost arse. Procurorii și justiția comunistă au scăpat de corvoada unui proces.

Există oameni care au scăpat de moarte datorită faptului că nu au vrut să urce în autobuz, deși aveau bilete, cum ar fi cazul prof. dr. Emil Horomnea de la F.E.A.A Iași. El a și scris într-una dintre cărțile sale de contabilitate cum a fost la un pas de a urca în autobuzul groazei. A renunțat pentru că erau prea multe persoane care se călcau în picioare. A plecat din Suceava cu mașina unui prieten, iar când a ajuns la Huțani a fost martorul înmărmurit al celui mai tragic accident rutier din România.