Adevărata cauză a morții lui Amza Pellea. Ce boală cruntă l-a măcinat pe unul dintre cei mai iubiți actori români din istorie

S-a născut la 7 aprilie 1983 la Băilești, Dolj, într-o familie cu cinci copii. Tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei „Munca Noastră” din aceeași comună în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s-a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. Pe lângă strălucita carieră de actor a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC). Avea să intre în galeria prețioasă a celor pentru care arta și cultura sunt mai presus decât orice. Deși s-a prăpădit în ultima lună a anului 1983, la numai 52 de ani, Amza are locul său asigurat în inimile românilor.

Cauza morții lui Amza Pellea

Amza Pellea a dat viață, cu un aparte har, unor personaje categoric memorabile. A fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, dar și a lui Decebal sau Mihai Viteazul, Ipu, Manolache. Regretatul actor a fost un cunoscut om de radio, teatru, televiziune și film. Deosebita lui înclinație pentru comedie a fost scoasă la iveală în repetate rânduri, un talent nativ. Decesul său din 12 decembrie 1983 a lansat controverse de-a lungul timpului. S-a stins din viață din cauza cancerului pulmonar care a evoluat extrem de rapid. Oana Pellea a mărturisit că tatăl său era un înrăit fumător și că, pe patul de moarte, i-a cerut să renunțe la țigări, potrivit fanatik.ro.

„Tata meu. Trăgea din țigară ca și când ar fi fost prima și ultima data. Trăgea din țigară ca și cum știa ca viața e scurta și merita arsă și cheltuită…
Trăgea din țigară pana la capăt, până ardea toată…cum si-a ars superb viața.
Când a murit m-a rugat doua lucruri!
1. Sa am grija de mama
Și
2. Sa mă las de fumat”, a scris Oana Pellea.

În plus, Amza Pellea i-a fost cu siguranță o sursă de inspirație, asta pentru că de fiecare dată vorbește, pe buna dreptate, la superlativ despre regretatul său tată.

A fost mâna Securității?

Despre moartea subită au existat și alte teorii, una dintre ele fiind strâns legată de Securitate. Se speculează că aluziile picante pe care le avea în scheciurile televizate i-au premediat sfârșitul la o vârstă în care mai avea multe de făcut pe scena vieții.

Au existat și speculații de altă natură cu privire la moartea sa, cum că ar fi fost iradiat de poliția politică ceaușistă, pentru că în schițele sale ironiza sistemul comunist. Amza ar fi reușit să îl supere pe liderul partidului unic, după ce într-un spectacol, în rolul lui Nea Mărin, ar fi spus ”Leana lu` Zăpăcitul din capul statului”, în loc de ”Leana lu` Zăpăcitul din capul satului”.

Astfel, a apărut ipoteza că actorului i-a fost provocată această boală ca urmare a unor iradieri ordonate de către fosta Securitate. În plus față de gluma de mai sus, popularitatea lui Amza Pellea era fantastic de mare, iar Ceauşescu nu putea admite ca cineva să fie mai cunoscut decât el.

Întrebată de o publicație, Oana Pellea nu a lămurit misterul, dar nu a negat ipoteza. Mai mult decât atât, au circulat zvonuri care susțin că artistul a repetat destinul unui alt faimos comediant român, Constantin Tănase, despre care s-a afirmat la vremea respectivă că a fost suprimat de sovietici pentru catrenele înțepătoare la adresa lor.

Filme care au cucerit publicul

Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat Amza Pellea se află Nea Mărin Miliardar, una dintre cele mai vizionate pelicule românești. A avut roluri memorabile în peste 50 de producții, printre care se numără: Mihai Viteazul (1971), Aventurile lui Babușcă (1973) sau Osânda (1976). Cea din urmă peliculă a fost nominalizată la premiile Oscar în anul 1977. De asemenea, regretatul actor și-a etalat incontestabilul talent în Tufă de Veneția (1977), Revanșa (1978), Tată de duminică (1975) sau Ultimul cartuș (1973).

Amza Pellea, o viață dedicată culturii

Înzestrat cu o vocație cinematografică de înaltă ținută, el nu a fost un simplu interpret, ci un creator de personaje, fie dând viață, credibilitate, forță, individualitate, unor eroi de excepție în situații de excepție, fie compunându-și un alter ego, întruchipare a olteanului parșiv, isteț, ironic, inventiv, dinamic și plin de farmec.

Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanți actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. I-a dat ființă lui Nea Marin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de reușit disponibilitățile pentru comedie.

Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest, de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie, de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri, de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă a lui Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia, de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tautu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jarolav Hasek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).

Pe scena Teatrului de Comedie crează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht -1962), Pietro (Umbra de E. Svart-1963), Manole (Somnoroasa aventură, de Teodor Mazilu -1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian-1966), Platonov (Un Hamlet de provincie de Cehov -1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu-1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sarbu-1970), Hrisanide (Interesul general, de Aurel Baranga-1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii, de A. Kopit-1973), „inginerul” din Nic Nic.

Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal, de Corneliu Marcu-1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă, de Marin Sorescu-1979).

Ultima apariție a lui Amza

Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând- în regia lui Gheorghe Harag-personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin-1983, conform newsweek.ro

Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice de neuitat: Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri, de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul, cât și personaje contemporane Ailincii din Secunda 58, de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T .Mazilu, ca și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor, de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie, de Cehov).

Rămas probabil în constiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Marin, reușește în “Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” să acopere cu succes ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din Primul Război Mondial.

De-a lungul prodigioasei sale cariere, a primit numeroase premii internaționale pentru personajele cărora le-a dat viață.