Doliu în lumea artistică. Nicolae, fratele lui Ion Dolănescu, a murit

Este doliu în familia Dolănescu. Nicolae, unul dintre frații marelui artist Ion Dolănescu, s-a stins din viață. Anunțul a fost făcut pe rețelele de socializare, pe pagina de Facebook Festivalul Național Ion Dolănescu.

Doliu în familia Dolănescu. Unul dintre frații marelui artist Ion Dolănescu s-a stins din viață, iar anunțul a fost făcut pe rețelele de socializare.

”Artistul Nicolae Dolănescu ne-a părăsit pentru a cânta în corul îngerilor alături de fratele său, marele artist liric Ion Dolănescu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, este mesajul care apare pe pagina de Facebook Festivalul Național Ion Dolănescu.

De asemenea, și Ionuț Dolănescu a transmis un mesaj, după ce a aflat de moartea unchiului său: ”Nicolae Dolănescu, unul dintre frații alături de care tatăl meu, Ion Dolănescu, a urcat pe scenă și a făcut fericiți atâția români, ne-a părăsit pentru totdeauna. Rămas bun, unchiu’ Tae!”.

Nicolae, fratele lui Ion Dolănescu, a murit. Ce spunea despre copilărie

În urmă cu mai mulți ani, Nicolae Dolănescu vorbea deschis, într-un interviu pentru revista Taifasuri, despre viața de familie.

” Atmosfera era plăcută, deşi am fost o familie săracă, fiind trei surori şi cinci fraţi. Tata a prins războiul, mama s-a luptat singură cu noi o perioadă lungă şi i-a fost foarte greu, dar după aceea am început să ne creştem unul pe altul. Surorile erau mai mari decât noi şi ele au fost sprijinul mamei până când s-au căsătorit, apoi au lăsat şi ele nepoţii tot în grija mamei”, zicea Nicolae Dolănescu.

”Cea mai mare bucurie a copilăriei noastre a fost când fratele Ion Dolănescu a prins drag de cântecul popular, a fost mai răsărit dintre noi şi a urcat pe scenă. Atunci am început să simţim şi noi ce înseamnă viaţa, să vedem lumea altfel. Ion ne-a purtat de grijă până în clipa în care a închis ochii”, spunea Constantin.

”Aş începe cu vorba fratelui nostru care spunea: „Să nu mă întrebaţi de copilărie, că văd ceva negru”. Copilăria noastră a fost ceva mai gri, pentru că începuse el să câştige şi noi doi am fost ajutaţi şi crescuţi de el, ceilalţi fraţi mai mari având deja familiile lor. El a fost ajutorul mamei, ne-a urcat pe scenă, mai mult sau mai puţin cu voia noastră, pentru că noi nici nu aveam habar de lumea aceea. Ne-a fost şi frate, ne-a ţinut şi loc de părinte. Şi dacă tot spuneaţi de amintiri de atunci, ţin minte că voiam o muzicuţă, dar nu aveam bani de aşa ceva. Şi a venit fratele nostru într-o zi cu prima sa soţie, Iustina Băluţeanu, de la Prahova. Atunci am văzut taxi şi portocale pentru prima oară în viaţa mea. Iustina Băluţeanu ne-a aliniat pe toţi, asta se întâmpla în urmă cu cincizeci şi ceva de ani, şi ne-a întrebat ce vrem. Eu am zis că îmi doresc o muzicuţă. I-a zis fratelui să-mi dea bani să-mi cumpăr una, dar bineînţeles că eu am plecat şi mi-am luat Eugenii, napolitane… Mama mai pleca la Bucureşti, pentru că frate-miu era mămos tare şi mereu o întreba: „A luat Niculae muzicuţa?”, mai spunea artistul.

Sursă foto: captură video Youtube, arhivă Cancan