El este ultimul tăbăcar autentic din Vâlcea!
Un atelier de argăsit piei autentic și un tăbăcar autentic. Este, pe scurt, povestea lui Ionel Ciontea din comuna Vaideeni, din Vâlcea, care continuă să ducă mai departe tradiția moștenită de la părinți! De mic copil îi plăcea să se joace în atelier… În timp, joaca a devenit meserie, iar meseria s-a transformat în pasiune. (VEZI ȘI: L-AM GĂSIT PE ULTIMUL OPINCAR AL OLTENIEI!)
Este unul dintre puținele exemple de meșteșugari tineri care continuă să folosească metodele traționale de prelucrare a pieilor.
Atelierul lui Ionel Ciontea este vechi de jumătate de secol. Aici, bărbatul dă o nouă viață blănurilor de oaie, ce ajung mai departe cojoace pentru ciobanii din zonă sau obiecte pur decorative.
Ține în viață mașinăriile vechi de 50 de ani
Chiar dacă nu mai au aşa mare căutare, tăbăcarul nu vrea să renunţe la ce ştie el mai bine să facă. Mașinăriile vechi de peste 50 de ani funcționează perfect și acum. Dacă, pe vremuri, în comuna Vaideeni, renumită pentru oierit, erau trei-patru tăbăcarii de blană de oaie, acum, atelierul lui Ciontea este singurul din județ care mai finisează blănurile. (NU RATA, AICI: E DE MESERIE ”ȚÂPURITOARE”! CÂȘTIGĂ BANI DIN STRIGĂTE LA NUNȚI ȘI BOTEZURI…)
“Este moștenire de la părinți. Este din anii 70, au fost aduse utilajele din Caransebeș, foste ateliere. Le întreținem dar, din păcate este o activitate doar de sezon. A fost o perioadă în care nu am muncit deloc. Acum și-a mai dat drumul, se mai caută covorașe de pus pe jos pe la pensiuni, pe la case mai mari”, a declarat Ionel Ciontea pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.
Secretele meseriei
Chiar dacă muncește mult, ultimul tăbăcar din Vaideeni și unul dintre puținii din Oltenia nu se plânge. Se bucură că unul dintre copii învață meserie și atelierul poate să funcționeze încă mulți ani de acum înainte. (CITEȘTE AICI: O NAISTĂ DIN TÂRGOVIŞTE A DEVENIT CELEBRĂ ÎN ÎNTREAGA EUROPĂ)
“Pielea în stare crudă, sărată, ajunge la mine. O băgăm la butoi, la muiat, se face spălatul de două ori. Apoi merge la mașina de decărnat, se desprinde reziduul. Apoi se bagă la argăsit, unde stă o săptămână, poate și zece zile, depinde de piele. Apoi urmează uscatul, apoi merge la mașina de ras, de câte ori este nevoie, până ajunge pielea ca o mănușă. Apoi finisajul și e gata de făcut din ea orice”, mai spune Ionel Ciontea.
„Păstoritul nu a murit”
Chiar şi autorităţile locale îl apreciază foarte mult. “La noi, păstoritul nu a murit. Le este greu ciobanilor să își mai ia cojoace, nu mai au de unde”, ne-a declarat primarul localității, Daniel Băluță. Comuna Vaideeni a devenit celebră încă de la Războiul de Independență din 1877, când a furnizat armatei române mii de cojoace. (VEZI ȘI: POVESTEA SECRETĂ A CELUI MAI CIUDAT COPAC DIN ROMÂNIA)