Povestea bradului de Crăciun

Bradul de Crăciun a devenit o tradiție de care ne bucurăm cu mic, cu mare, în fiecare an, însă puțini știu povestea bradului de Crăciun. Află cum a apărut și de când datează această frumoasă tradiție

Bradul de Crăciun, despre care se crede a fost folosit pentru prima oară pentru a marca Sărbătorile de iarnă, în Letonia, în secolul al XV-lea, a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului.

Dacă la început  legătura dintre pom şi Naşterea Domnului era foarte marcantă, componenta religioasă a trecut în plan secund, locul fiindu-i luat de ideea de sărbătoare ca festin, când adulții îşi fac cadouri, iar copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun.

Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc

Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.

De bradul de Crăciun sunt legate mai multe povești și legende.

Povestea bradului de Crăciun în România

Se crede că în România, primul brad împodobit de Crăciun a apărut la curtea Regelui Carol I, străbunicul Regelui Mihai, în anul 1874. Regina Elisabeta, cea care sub pseudonimul Carmen Sylva a publicat numeroase lucrări despre brazii de Crăciun, a împodobit în Sala Tronului de la Palatul Regal, 14 brazi după modelul țărilor nordice și a oferit cadouri tuturor familiilor nobile invitate la petrecerea de Crăciun.

Povestea bradului de Crăciun

O altă poveste a bradului de Crăciun spune că, la începutul secolului XVI, Martin Luther, mergând spre casă într-o noapte de Crăciun, a văzut un brad nins care sclipea frumos în lumina lunii și l-a tăiat, l-a dus în casă și l-a ornat cu lumânări aprinse.  Astfel, din Germania tradiția s-ar fi răspândit și în restul lumii.

O altă versiune de poveste a bradului de Crăciun spune că înainte, toti pomii aveau coroana verde și nemuritoare până când, în timpul unei vijelii puternice dintr-o seară de Crăciun, o pasăre a cerut să se adăpostească sub ramurile acestora. Toți copacii au refuzat-o sub pretextul că trebuie să-și apere fructele, mai puțin bradul care a primit-o între grengile sale. Ca răsplată Dumnezeu i-a păstrat veșnic crengile verzi și le-a parfumat. La finalul furtunii, toți ceilalți copaci avea crengile dezgolite, mai puțin bradul, fapt ce i-a determinat pe oameni să-l numească pom sfânt.

Citește și: BRAD NATURAL SAU ARTIFICIAL? CUM ALEGEM BRADUL PENTRU CRĂCIUN

Legenda creștină a bradului de Crăciun

Conform unei alte legende a bradului de Crăciun, din nordul Europei, se spune că au pornit la drum trei virtuţi surori, Speranţa, Iubirea şi Credinţa, care-și doreau să întâlnească copacul care să le reprezinte: să fie înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, acestea au găsit bradul chiar în seara în care Domnul Iisus s-a născut și astfel l-au iluminat cu razele stelelor.