Adriean Videanu e la adapost de canicula care ucide bucurestenii: el se lafaie intr-un hotel de lux in sudul Frantei, la Cannes, adica acolo unde un Cristi Mungiu, spre exemplu, nu ar avea bani sa stea, cu Palme d?Or-ul lui cu tot. Videanu a tras la hotelul Martinez, o perla a orasului, cladit in 1929 si renovat de curand, unde camerele cu vedere spre Mediterana ajung la 500 de euro pe noapte.

Facilitatile lui Videanu

Primarul general are la dispozitie trei restaurante de 5 stele, piscina exterioara, plaja privata, Givency SPA de 900 de metri patrati, un templu al frumusetii unic in Franta, sauna, solar, jacuzzi, sala de fitness, iar renumitul Casino Palm Beach e la doi pasi. Videanu poate apela, de asemenea, la servicii de masaj facial sau total, hidroterapie, fitoterapie, drenaj limfatic, bai de namol etc. Hotelul mai asigura clientilor sai schi nautic, scufundari acvatice, parapante si tot tacamul.

"Avantajele" bucurestenilor

La cateva mii de kilometri distanta, in Capitala, "clientii" care l-au ales pe Videanu au si ei propriile facilitati: "plajele private" ale strandurilor de cartier, "bai de namol" atunci cand se defecteaza canalizarile, "solar" asigurat de temperaturile de peste 60 de grade la nivelul solului, "sauna" in mijloacele de transport in comun, "piscine exterioare" in baltile din afara orasului, "tratament SPA" (Stai ca Prostu? Acasa), "terapie" asigurata in ambulantele tot mai insuficiente, "masaj" pe baza de imbulzeala in metrou s.a.m.d. In loc de terenuri de tenis si golf se pot folosi parcuri precum Bordei, dar repede, pana nu sunt lichidate. Ar fi de ras, dar e de plans mai degraba. Bucurestiul pare un oras blestemat sa nu aiba parte de primar, indiferent cine e ales: Crin Halaicu s-a refugiat dupa alegeri in propriile afaceri, Lis a devenit glob-trotter, Basescu era preocupat doar de scandaluri, acum Videanu vrea sa bata recordul la plimbari al lui Lis si reuseste de minune.

Geoana: "Nu e normal ca, intr-o perioada dificila, primarul sa nu fie in tara"

Presedintele PSD, Mircea Geoana, a afirmat, ieri, ca nu este normal ca, intr-o perioada atat de dificila prin care trece Romania din cauza secetei si caniculei, atat premierul, cat si primarul general al Capitalei sa lipseasca din tara. "Nu este suficient ca la aerul conditionat de la Palatul Victoria sa se intalneasca, zilnic, un comitet de criza, si nu este normal ca premierul Tariceanu sa fie plecat, iar primarul Videanu sa lipseasca din Bucuresti. (...) In astfel de momente este important ca cetatenii sa simta ca liderii pe care i-au ales sau care ii reprezinta sunt aici", a sustinut Geoana.

A scos cutitul pe masa de joc

Intr-un interviu acordat in urma cu ceva timp ziarului "Evenimentul zilei", primarul general al Capitalei povestea ca, in studentie, juca remmy si whist cu colegii, iar apoi mergea cu ei la pizza. Rad si curcile care au prins studentia anilor '80 in complexul bucurestean Regie, pentru ca pizza exista doar in imaginatia neracorita a actualui demnitar. Pe atunci, caminele erau scufundate in intunericul economicos al comunismului, iar apa calda curgea o data pe saptamana. Cat priveste distractiile, exista o amarata de cofetarie in locul actualului club Dumars, care vindea savarine si Cico. Marile petreceri se consumau in camerele de camin, dupa ce se "spaguiau" portarii, in chefuri stropite cu bere la "kil" si vodca poloneza cumparata din Gara de Nord.
Adriean Videanu era student la Transporturi si isi definitiva educatia in caminul P 14. Juca foarte bine fotbal si, mai ales, tenis cu piciorul in parcarea din fata cantinei. Intre baietii "rai" ai Regiei era respectat pentru felul in care juca poker pe bani multi si pentru pumnul sau greu.
Partidele de poker se consumau in camerele de camin, in cel mai mare secret. Se acopereau geamurile cu paturi si erau pusi paznici la usi de frica militiei. In cazul in care aparea vreun "gabor", pandarii bateau la usa cu un anumit cod. Banii erau repede pusi in pungi si scosi din camera pe geam, cu sfori. Se scoteau la fel de repede foi pentru whist si se mima acest joc pana trecea pericolul. La masa de poker, Videanu stia toate trucurile. Cartile "grandate" sau "tunse", "voltele" mici si mari ii erau mai familiare decat cursurile de "Rezistenta materialelor". A ramas in folclorul acelor ani, dupa ce a "decartat" cateva mii de lei in fata unui tip, Truta, care nu era un pokerist de marca. Vazand ca a pierdut prea mult, actualul primar a aruncat subtil o carte sub masa, dupa care a scos cutitul si l-a acuzat pe adversarul sau ca a trisat. De frica, numitul Truta a aruncat toti banii si a fugit. "Japca" lui Videanu a facut ocolul Regiei, facandu-l si mai temut. Alti adversari ai primarului in acei ani au fost Saseoru?, Ninu sau Sipa. I s-a infundat cu pokerul cand a dat peste un tip tot de la Transporturi, pe nume Tase. Acesta era mai dur decat Videanu si juca, de asemenea, pe sume foarte mari. Dupa cateva "intalniri" cu Tase (se juca dupa sistemul "unu contra unu", cu 24 de carti), Videanu a ramas mai sarac cu cateva zeci de mii de lei, intr-o epoca in care cazarea si cartela de masa costau impreuna 750 de lei lunar. Nu a avut spor nici cu pumnul, pentru ca Tase fusese boxer si era mai tare decat el. Asa a apus steaua de mare pokerist in Regie a lui Videanu. A mai "parlit" pe finalul studentiei vreo cativa "amarati", in partide cu mize anemice. In ciuda unei vieti tumultuoase, a terminat facultatea fara repetentie. Dupa Revolutie, a intrat sub pielea lui Petre Roman, pe care il avusese profesor de "Mecanica fluidelor". Asa a ajuns in FSN, apoi in PD, pana l-a tradat pe Roman pentru actual sau sef, Traian Basescu.
Fostii sai colegi de nazdravanii in facultate nu-l mai pot intalni. Adriean Videanu e prea tare pentru a mai raspunde la telefoanele acestora, iar despre revederi la o "bere" nici nu se poate pune problema, pentru ca este mereu ocupat. Unul dintre prietenii sai buni de atunci, teleormanean ca si el, ne-a zis ca, daca il prinde din intamplare, ii da un cap in gura ca sa-i mai scoata fumurile. A ramas consecvent anilor studentiei intr-un singur domeniu: tine in continuare la fotbal cu Dinamo Bucuresti, marea sa dragoste.