ADELA POPESCU a făcut anunţul în această seară: ”Divorţăm!”

`Mi-am început dimineaţa de duminică frumos. Băiatul a dormit bine, a dorit să mănânce doar de 4 ori azi-noapte, asta în condiţiile în care s-a culcat la 19:00. Dar să o luăm în ordine cronologică.
 
Sâmbătă seară ne-am petrecut-o în familie. Cu copilul dormind atât de devreme, am gătit o cină bună, creveţi la cuptor şi salată verde, Radu a băut un pahar de vin de Susani iar eu mi-am păcălit simţurile cu o bere fără alcool. Bună şi aia din lipsă de altceva. Pe final de film, îl aud pe Radu cum îmi spune cu o voce de mieluşel:
-Scumpa, mâine tăiem salcia!
Eu am crezut că glumeşte sau că cel puţin exagerează.
-Cum adică tăiem salcia?
-Am vorbit cu nişte băieţi, aceiaşi care le-au tăiat-o şi vecinilor şi vin mâine de undeva din Prahova.
-Vrei să spui că o cosmetizam.
-Nu, nu, o tăiem. Vine iarna, e foarte mare, grea, şi Doamne fereşte, ne trezim, de la vreo vijelie cu ea pe acoperiş. Nu e de joacă. Am vorbit şi cu vecinul şi la fel zice.
-Am mai avut discuţia asta. Ţi-am explicat în toate felurile posibile că nu sunt de acord. Iubesc verdeaţa, iubesc să mă trezesc dimineaţă şi crengile ei să atârne la geam, vara e minunat să mâncăm la umbra ei.
-Nu înţelegi că poate să cadă pe casă şi să rupă acoperişul. Pe cuvântul meu, parcă eşti copil!
 Ah, simţeam că explodez!
-Nu vreau!!! Nu sunt de acord! Te rog să îi suni pe oamenii aia şi să le spui să nu mai vina!
Nu suntem copii. Crede-mă, nu e de joacă.
Şi în plus, sălciile cresc extrem de repede, într-un an e la fel.
-Nu! Nu! Te rog eu încetează cu argumentele astea puerile. Am mai avut discuţia asta şi ţi-am spus foarte clar că nu sunt de acord.
Un pas a fost până la clasicele:
 „Dar dorinţele mele chiar nu mai înseamnă nimic pentru ţine, e mai important ce spune vecinul, nu te gândeşti deloc la familia ta, voiam şi eu la vară să îi pun un leagăn lui Alexandru, bla bla şi alte de-astea femeieşti.
Dar de ce m-am enervat atât de tare?
Când am găsit casa în care locuim acum, cel mai tare m-a încântat grădina. Avea vegetaţia la maturitate, trandafiri, un măr, gardurile pline de iederă, mână maicii domnului, şi cum te uiţi dinspre casă spre grădină, în laterale oarecum, dar mai spre mijloc, doi arbuşti rotunzi, frumoşi, cam de dimensiunea unui butoi sănătos de vin. Frezaţi că o bilă. Sprinteni că „O-ul” din începutul colindului „O, brad frumos!”  O minune, ce să mai. La fix o luna după ce ne-am mutat, pac! l-a tăiat pe cel din dreapta pe motiv că fără el pare curtea mai mare şi mai necomplicată.
 
Să mor nu alta. Vara asta a zis că mai subţiază mâna maicii domnului de pe gard şi pac aproape a râs-o. Pe motiv că se strâng albine şi viespi şi îl înţeapă pe băiat.
Şi deşi argumentele lui referitoare la sălcie ar fi putut stă în picioare, eu ştiu că voia să o taie pentru că sub ea nu prea creşte gazonul lui de stadion.
Cu asta în gând şi cu teamă că nu glumeşte, într-un apogeu al nervilor am spus:
 
-Dacă tai salcia, divorţăm!
 
Prima oară când am rostit asta. Şi spun rostit căci de gândit nici nu se pune problema. Dar am vrut pur şi simplu să înţeleagă cât este de importantă pentru mine salcia aia. Sau lupta dintre noi doi castigata…
 
A râs. Am râs şi eu. În hohote. Am ciocnit un pahar, şi bucuroşi că băiatul încă doarme ne-am văzut liniştiţi de cină şi de film. Eu fericită că am rezolvat, el amuzat de gluma cu divorţul.
M-a şicanat toată seara: auzi la ea, divorţează de la o salcie. Hă hă hă hi hi hi!
Totul bine şi frumos până când astăzi la cafea mai mai să îmi cadă în cap. Cu mintea odihnita şi ochii limpezi, mi-am dat seama că avea dreptate. E mai multă lumina în casă, pericolul de a cădea era iminent, şi într-adevăr vara următoare cred că va fi aproape la fel.
Problemă acum e ce fac cu promisiunea.
Cum procedez? Îi dau dreptate? Fac pe supărata în continuare?
Sincer mi-e teamă că prinde curaj şi la vară pune beton în toată curtea. Că aşa se întâmplă cu bărbaţii, le cedezi salcia şi îţi iau toată pădurea”, a scris Adela Popescu pe blogul ei.