Povestea fetiţei născute în România cu o malformaţie gravă, lăsată în spital şi tratată de familia adoptivă din America! Cum arată azi fata, la 17 ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Iuliana s-a născut pe 14 Iunie 2000, la spitalul-maternitate Caritas din Bucureşti, cu o malformaţie severă: „buză de iepure” şi o serie de complicaţii adiacente, care o făceau dependentă de un aparat de ventilare. A fost adoptată, ulterior, în America, cu ajutorul centrului de plasament al fundaţiei Totul pentru Copiii din Bucureşti.

A ajuns în Statele Unite când avea doar câteva luni. În anii care au urmat, a suferit 14 intervenţii chirurgicale pentru a-i fi reparat defectul congenital. La 17 ani este perfect recuperată şi arată ca o adolescentă normală. Trăieşte în America şi se consideră o tânără fericită, într-o famile frumoasă, care, pe lângă Iuliana, a mai adoptat alţi cinci copii.

Luna trecută, Iuliana a făcut primele ei demersuri pentru a-şi găsi părinţii naturali. A contactat pagina de Facebook „The never forgotten Romanian children” – Copiii niciodată uitaţi ai României, dar pentru că este încă minoră a avut nevoie de ajutorul mamei adoptive. Totul a început cu un anunţ postat pe respectiva pagină: „Sunt mama adoptivă a tinerei Iuliana Ciobanu, împreună suntem în căutarea familiei biologice din Botoşani. Mama naturală a Iulianei, Ciobanu Elena, era o studentă în vârstă de 19 ani. Acum ar avea în jur de 36 de ani. Tatăl biologic figurează necunoscut. Elena a lăsat-o pe Iuliana la maternitate imediat după naştere (…). Îi căutăm orice membru al familiei biologice, pentru a afla mai multe despre trecutul şi mediul familiei sale (…). Căutam şi o femeie tânără (pe atunci avea 16 ani?) pe nume Cristina, care a avut grijă de Iuliana la fundaţia Totul pentru Copii. Cristina i-a fost Iulianei ca o mamă şi a plans când am luat-o pe Iuliana„.

Vezi galeria foto
3 poze

În câteva zile, cu ajutorul paginii „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitaţi ai României”, a fost găsită mai întâi Cristina, de la respectivul centru şi, ulterior, cu ajutorul unor oameni de bine şi al unor publicaţii din Botoşani, au fost găsiţi şi părinţii biologici ai Iulianei. „Am descoperit o poveste foarte tristă. Părinţilor, care la vremea aceeea erau foarte tineri şi încă necăsătoriţi, li s-a spus despre malformaţia severă cu care s-a născut fetiţa, care era mai mult decât , ci ceea ce, în limbaj polular, se numeşte şi că micuţa nu are şanse de supravieţuiere, mai ales că respira cu ajutorul aparatelor. Le-au dat părinţilor păturica şi câteva lucruşoare ale copilului şi i-au sfătuit să meargă acasă şi să lase copilul la aparat. Ulterior, din câte am aflat noi, s-au mai interesat de soarta copilei, însă n-au mai aflat nimic. Nici măcar că fetiţa a ajuns într-un centru de plasament. Fără nicio veste despre ea, părinţii au crezut că a murit. Ani de zile îi făcuseră pomenile”, povesteşte, pentru Adevărul, Ileana Cunniffe Băiescu, administratorul paginii The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitaţi ai României”.